Exploatarea copiilor prin muncă / FOTO: UNICEF
Începând cu anul 2000, timp de aproape două decenii, lumea a înregistrat progrese constante în ceea ce privește reducerea acestui fenomen. Însă, în ultimii ani, conflictele, crizele și pandemia COVID-19 au aruncat tot mai multe familii în sărăcie – și au forțat alte milioane de copii să muncească. Creșterea economică nu a fost suficientă și nici suficient de incluzivă pentru a ușura presiunea pe care o resimt prea multe familii și comunități și care le determină să împingă copiii către muncă.
Sloganul pentru Ziua mondială din 2023 este „Justiție socială pentru toți. Puneți capăt exploatării prin muncă a copiilor!”.
În prezent, 160 de milioane de copii muncesc.
Africa este pe primul loc în ceea ce privește procentul de copii care lucrează – o cincime – cât și numărul absolut de copii care lucrează – 72 de milioane.
Asia și Pacificul se situează pe locul al doilea – 7% din totalul copiilor muncesc.
Africa și Asia și regiuni din Pacific adună împreună aproape nouă din zece copii care muncesc, la nivel mondial. Restul copiilor se impart între Americi (11 milioane), Europa și Asia Centrală (6 milioane) și statele arabe (1 milion).
În timp ce procentul copiilor care muncesc este cel mai ridicat în țările cu venituri mici, numărul lor este de fapt mai mare în țările cu venituri medii. 9 % din totalul copiilor din țările cu venituri medii inferioare și 7 % din totalul copiilor din țările cu venituri medii superioare muncesc.
70% dintre copiii exploatați lucrează în agricultură, în special în agricultura de subzistență și comercială și în creșterea animalelor.
Incidența exploatării prin muncă periculoasă în țările afectate de conflicte armate este cu 50% mai mare decât media globală.
Până în 2025, se estimează că 121 de milioane de copii vor fi exploatați prin muncă, 52 de milioane făcând munci periculoase.
Consecințele sunt uluitoare. Exploatarea copiilor poate duce la vătămări corporale și mentale extreme și chiar la moarte. Poate duce la sclavie și exploatare sexuală sau economică. Și, în aproape toate cazurile, îndepărtează copiii de școală și de sistemul sanitar, limitându-le drepturile fundamentale și amenințându-le viitorul.
Copiii migranți și refugiați, dintre care mulți au fost dezrădăcinați de conflicte, dezastre sau sărăcie, riscă, de asemenea, să fie forțați să muncească și chiar să fie traficați, mai ales dacă migrează singuri sau urmează rute nesigure cu familiile lor.
Copiii traficați sunt adesea supuși violenței, abuzului și altor încălcări ale drepturilor omului. Și unii ar putea fi obligați să încalce legea. Pentru fete, amenințarea cu exploatarea sexuală se profilează în mare măsură, în timp ce băieții pot fi exploatați de forțe armate sau grupuri militare.
Oricare ar fi cauza, ezploatarea copiilor prin muncă duce la inegalitate socială și discriminare și le răpește copilăria. Spre deosebire de activitățile care îi ajută pe copii să se dezvolte, cum ar fi contribuția la treburile casnice ușoare sau un loc de muncă în timpul vacanțelor școlare, exploatarea le limitează accesul la educație și dăunează creșterii fizice, mentale și sociale. În special pentru fete, „tripla povară” a școlii, a muncii și a treburilor casnice crește riscul de a rămâne în urmă, făcându-le și mai vulnerabile la sărăcie și excluziune.
Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului, ratificată de aproape toate țările din lume, include prevederi explicite împotriva exploatării economice a copiilor. Articolul 32 al Convenției interzice munca copiilor care interferează cu educația unui copil și/ sau este periculoasă sau dăunătoare pentru dezvoltarea copilului. Articolul prevede ca părțile semnatare să stabilească o vârstă minimă pentru ocuparea forței de muncă, să definească orele și condițiile pentru angajarea acceptabilă a tinerilor și să creeze mecanisme de implementare care să asigure respectarea acestor norme de către toți actorii relevanți. A pune capăt exploatării prin muncă a copiilor este face parte din obiectivele Agendei de Dezvoltare Durabilă pentru 2030.
Situația din România
Un raport din 2022 al World Vision Romania arată că:
- 1 din 10 copii din mediul rural nu frecventeză nicio instituţie de învăţământ
- 2 din 10 copii spun că familia le asigură doar uneori sau nu le asigură niciodată suficientă mâncare
- Aproape jumătate dintre mame nu au făcut niciodată analize medicale copiilor
- 2 din 10 copii spun că violenţa este prezentă în şcoală mult sau foarte mult
- 37% dintre adolescenţi lipsesc de la şcoală uneori sau întotdeauna pentru că trebuie să muncească în gospodărie
- 46% dintre adolescenţi acuză oboseală din cauza faptului că muncesc
