În urmă cu 30 de ani, de Naşterea Domnului, s-a dezintegrat ” închisoarea popoarelor „. Uniunea Sovietică a lăsat în urmă suferinţă, dictatură şi teroare, dar statele est-europene şi multe dintre republicile sale componente şi-au recâştigat democraţia, dreptul la prosperitate şi demnitatea.
MIHAIL GORBACIOV, ultimul preşedinte al Uniunii Sovietice: „În această situaţie, după crearea Comunităţii Statelor Independente, încetez a mai fi preşedintele URSS.”
Era 25 decembrie 1991, iar anunţul lui Mihail Gorbaciov punea punct statului comunist creat în 1922. Bolșevicii au întemeiat Republica Sovietică Rusă. Apoi au preluat puterea și în Ucraina, Belarus și Transcaucazia. Prin unificarea lor s-a creat Uniunea Sovietică.
După moartea lui Lenin, în 1924, puterea a fost preluată de georgianul Iosif Stalin. A fost începutul unui regim dur, opresiv, criminal. Stalin a eliminat orice opoziție, a impus economia centralizată, a declanșat marea foamete din 1932 – 1933 și a extins regimul sinistru al gulagurilor.
A urmat tragedia din al doilea război mondial, impunerea regimului comunist în Europa de Est, în China și în alte țări. Nikita Hrușciov a inițiat o nouă politică: industrializarea forțată, dezvoltarea accelerată, competiția spațială și militară cu Statele Unite.
Dezastrul din Afganistan a fost începutul sfârșitului, iar Moscova nu a rezistat competiției pe care au declanșat-o Statele Unite. Uniunea Sovietică a pierdut Războiul Rece.
Ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, a impus o serie de reforme politice sau economice, rămase în istorie ca glasnost și perestroika.
În august 1991, conservatorii din partidul comunist au încercat o lovitură de stat care a eșuat, iar Boris Elțîn a fost cel care a condus rezistența împotriva lor.
