Într-un eveniment istoric desfășurat pe 27 august 1982, România și-a marcat prezența pe harta aeronautică globală cu lansarea oficială a avionului de linie Rombac 1-11, în prezența liderului de atunci, Nicolae Ceaușescu. Aceasta a făcut ca România să devină primul stat comunist, în afara Uniunii Sovietice, care a produs un avion de pasageri cu reacție.
Acest avion de tip mediu curier, cu capacitatea de a transporta 120 de pasageri pe distanțe de până la 4.500 kilometri și o viteză de 950 km/oră, a fost produs integral în România. Motorizarea avionului a fost realizată la uzina „Turbomecanica”, în timp ce restul componentelor au fost fabricate în diverse uzine autohtone.
Mândria națională a fost și mai accentuată de faptul că Rombac 1-11 nu numai că a fost mai fiabil decât avionul sovietic Tupolev TU-154, dar a și avut costuri de întreținere mai reduse și un record de siguranță impresionant.
Strategia lui Ceaușescu era clară: dorința de a înlocui avioanele sovietice cu cele românești în cadrul flotei Tarom, marcând astfel independența țării față de Moscova. În perioada 1982-1989, nouă astfel de avioane au fost produse și livrate companiei Tarom.
Cu toate acestea, ceea ce distinge cu adevărat Rombac 1-11 de alte aeronave este recordul său remarcabil de siguranță. În peste trei decenii de operare, nu a existat niciun accident major, iar niciun pasager nu a pierdut viața la bordul acestui avion. Astăzi, două dintre aceste avioane sunt încă în funcțiune, servind o companie aviatică din Pakistan, subliniind astfel durabilitatea și calitatea remarcabilă a designului și construcției românești.
A fost o realizare de excepţie a muncitorilor şi inginerilor români și deși era produs sub licență britanică, toate subansamblele avionului erau realizate în România. Astfel, motoarele erau construite la uzina „Turbomecanica”, iar celelalte componente ale avionului la diferite uzine din țară.
Avionul Rombac 1-11 era un avion de tip mediu curier, putând transporta 120 de pasageri, pe distanţe de până la 4.500 kilometri, putând atinge o viteză de 950 km/oră, cam tot atât cât ating şi aeronavele moderne de azi. De altfel, în acele vremuri doar avionul sovietic Tupolev TU-154 era mai rapid decât avionul românesc, Rombac-ul fiind însă mai fiabil decât cel sovietic, în ceea ce privește siguranța de zbor, consumul și costurile de întreținere.
Primul zbor al aparatului de concepție românească a avut loc pe ruta Bucureşti-Timişoara, rută operată până atunci de avioane sovietice de tip Iliuşin IL-18 sau Antonov AN- 24 cumpărate din Uniunea Sovietică. De fapt, Ceaușescu dorea ca în câțiva ani compania Tarom să înlocuiască avioanele de producţie sovietică cu cele românești, iar în acest fel, să îşi manifeste independenţa faţă de Moscova și în ceea ce privește aeronautica.
Trebuie amintit faptul că în acei ani, toate companiile aviatice din ţările comuniste operau zborurile de pasageri, pe distanţe medii, numai cu avioane de tip Tupolev TU-154 sau Iliuşin IL-18 și numai Tarom-ul avea posibilitatea să opereze și cu avioane produse în ţară. Între anii 1982 şi 1989 au fost produse nouă aparate Rombac 1-11, toate fiind livrate companiei Tarom, companie care le-a exploatat, le-a închiriat sau le-a vândut altor companii aeriene.
Alte două aparate, aflate în execuţie la momentul schimbării de regim din 1989, nu au mai fost terminate niciodată. Un lucru absolut remarcabil la acest avion românesc este faptul că acesta deţine câteva recorduri cu care puţine aeronave se pot lăuda.
Astfel, niciun Rombac 1-11 nu s-a prăbuşit, niciun pasager nu a murit la bordul unui astfel de avion și mai mult decât atât, în peste 30 de ani de exploatare, avionul românesc nu a fost implicat în vreun incident tehnic major.
De altfel, un număr de două avioane Rombac 1-11 continuă să opereze și astăzi pentru o companie aviatică din Pakistan. Astfel, este de admirat faptul că, de când există aviaţie civilă în lume, sunt foarte puţine acele aeronave care să aibă cifra zero în dreptul accidentelor aviatice sau a incidentelor tehnice majore.
