O activistă israeliană pentru pace, care a fost luată din casă pe 7 octombrie și ținută ostatică timp de 53 de zile în Gaza, a povestit pentru BBC cum chinul ei i-a distrus convingerea că pacea este posibilă între palestinieni și israelieni.
În primul interviu acordat în Marea Britanie, de la eliberarea sa în noiembrie, Ada Sagi, în vârstă de 75 de ani, i-a mai povestit Emmei Barnett, în cadrul emisiunii Today de la Radio 4, cum a fost ținută într-un apartament de gardieni plătiți, că Hamas a ținut-o într-un spital înainte de eliberare – și că acum crede că lumea îi urăște pe evrei.
„Nu cred în pace, nu-mi pare rău”, a spus profesoara de arabă și ebraică. „Am înțeles că Hamas nu o vrea”.
Sagi a trăit timp de zeci de ani în kibbutzul Nir Oz, în apropiere de granița dintre Israel și Gaza, încercând să contribuie la eforturile de reconciliere, învățându-i pe israelieni limba arabă pentru a vorbi cu vecinii lor.
În toamna anului 2023, ea plănuia să vină la Londra pentru a-și vizita fiul, Noam, și pentru a-și sărbători ziua de naștere. Dar totul s-a schimbat atunci când Hamas a atacat sudul Israelului, ucigând 1.200 de persoane și luând 251 de ostatici în Gaza, printre care și pe Sagi.Ada, care a împlinit 75 de ani în timp ce era ținută ostatică de cei pe care îi descrie ca fiind „teroriști Hamas”.
Ea a fost în cele din urmă eliberată 53 de zile mai târziu.
A fost nevoie de șase luni pentru ca activista pentru pace să fie pregătită să vorbească cu presa britanică despre experiența sa și despre părerile sale despre cei care i-au luat libertatea, casa și credința în pace.
Ea este conștientă de cei 116 ostatici rămași în urmă, dintre care 41 sunt presupuși morți, și îndeamnă guvernul israelian să ajungă la un acord cu Hamas privind încetarea focului în Gaza și eliberarea ostaticilor.
„Israelul trebuie să încheie un acord… să aducă acasă toți ostaticii care sunt în viață și pe cei morți”, spune ea.
Sagi descrie cum, atunci când a fost dusă pentru prima dată în Gaza, ea și alți ostatici au fost ascunși într-o casă particulară, dar a doua zi au fost duși într-un apartament din orașul Khan Younis din sudul țării, deoarece era „periculos”.
Proprietarul apartamentului, a povestit Sagi, le-a spus că soția și copiii săi au fost trimiși să stea la socrii săi. Bărbatul, a adăugat ea, era asistent medical. Ea a spus că studenții erau plătiți să aibă grijă de ei. „I-am auzit spunând că… 70 de shekeli [14,82 lire sterline; 18,83 dolari] pentru o zi”, a spus ea.
„Sunt o mulțime de bani în Gaza, pentru că nu au de lucru. Iar dacă ai de lucru nu cu Hamas, nu primesc mai mult de 20 de shekeli pe o zi”, a spus ea.
Sagi s-a numărat printre cei 105 ostatici eliberați în noiembrie și printre cei aproximativ 240 de prizonieri palestinieni din închisorile israeliene.
Ea a descris nesiguranța teribilă din perioada premergătoare eliberării sale în a cincea zi a acordului, împreună cu alți nouă israelieni și doi thailandezi.
„La fiecare bătaie în ușă, te gândești că vine cineva să te ia”, a spus ea.
Când ostaticii au auzit că a fost încheiat un acord și că femeile mai în vârstă vor fi eliberate, ea a spus că una dintre femeile eliberate în cele din urmă împreună cu ea a fost „îngrozită” că ar fi putut fi prea tânără pentru a fi inclusă.
În ziua 49 – o zi de vineri – Sagi îşi aminteşte că li s-a spus: „Plecați acasă”, lucru pe care nu l-a crezut.
„La prânz, ne-au dat mâncare… ne-au dus cu mașina la Khan Younis și am mers [până] la granița de la Rafah [la granița cu Egiptul]”.
Dar ceva nu a mers bine și au fost nevoiți să se întoarcă la Khan Younis.
„Ni se spune că eliberează femei cu copii, [și simți] toată fericirea că vei fi eliberat, și [apoi] ceva merge prost”, a spus ea.
Când au ajuns în oraș, a spus Sagi, au fost duse la un spital – despre care ea crede că era principalul spital din sudul Gaza, Nasser – și li s-a spus: „Veți rămâne aici”.
„Oamenii spun că nu sunt implicați. Ei sunt implicați… și obțin bani pentru fiecare dintre noi” spune Sagi.
Mărturiile altor persoane eliberate plasează 10 ostatici în total la spitalul Nasser, dintre care unul rămâne în captivitate.
Solicitat de BBC să comenteze acuzațiile lui Sagi, directorul spitalului, Dr. Atef al-Hoot, a negat că acolo ar fi fost ținuți ostatici și a declarat că spitalul oferă doar servicii umanitare.
Armata israeliană a declarat anterior că trupele sale au reținut „aproximativ 200 de teroriști care se aflau în spital” în timpul unui raid asupra spitalului Nasser în februarie și că au găsit muniție, precum și medicamente nefolosite destinate ostaticilor israelieni.
Hamas a negat afirmațiile israeliene potrivit cărora luptătorii săi ar fi operat în interiorul spitalului Nasser și în alte spitale din Gaza.
Ada Sagi a declarat că ea și ceilalți locuitori din Nir Oz care au supraviețuit atacurilor din 7 octombrie locuiesc acum în apartamente în orașul Kiryat Gat.
Acum ea scrie o carte și lucrează cu copii cu ADHD. „Mă simt bine că pot ajuta alți oameni”, a spus ea.
De asemenea, ea este dornică să continue să vorbească despre calvarul ei, în ciuda emoțiilor puternice pe care le trezește.
„Mi-am pierdut casa. Mi-am pierdut libertatea – tot locul în care [trebuie] să mă întorc. Satul nostru – kibbutzul – este distrus”, a spus ea.
„Am plâns bine. Nu sunt “femeia de fier”, așa cum spune toată lumea. Uneori plângi și e bine. Mama mea spunea: „A plânge, curăță ochiul””.
