Cipurile sunt de fapt, în zilele noastre, echivalentul unor chei, unor autentificări: le avem în telefon ca să plătim, le avem în carduri ca să ne identificăm. Sunt dispozitive ultra-miniaturale, nu au nevoie de baterii, nu pot fi identificate decât de la câțiva milimetri distanță. Un antreprenor de securitate din Austria are deja câteva – nu în portofel, ci în propria mână.
TOM URBANEK, antreprenor de securitate: Cel de-al cincilea cip pe care mi-l implantez este ca să-mi descui mașina, la asta o să îl folosesc. Pot însă să-i adaug și alte funcționalități, cum ar fi o carte de vizită virtuală, un link care se deschide când te apropii cu telefonul mobil, pot stoca parole sau seed-uri de criptomonede.
Un asemenea implant costă aproximativ 300 de euro. Dar nu mai ai nevoie de portofel sau chei.
Acesta e cipul meu de acces, acesta cel de plăți, aici este pentru alarma casei, acesta pentru accesul la sala de fitness și aici cel nou, pentru mașină.
Tom spune că aceste cipuri sunt fizic imposibil de urmărit sau identificat de la mai mult de câțiva milimetri, dar beneficiul lor este absolut sesizabil. Doar la o primă vedere e un moft. Dar Tom dă alte exemple: oameni bolnavi de Parkinson sau artroză, care ar putea avea dificultăți cu cheile. Sau cazuri în care, din diverse motive, unii uită chei sau parole – și intră în panică din această cauză.
