Cea mai mare atrocitate din Europa de după cel de-Al Doilea Război Mondial începea în 11 iulie 1995, în enclava musulmană declarată de ONU „zonă protejată”. Timp de cinci zile, peste 8.000 de musulmani au fost exterminaţi în mod sistematic de unităţi ale armatei sârbe.
După declararea independenței faţă de Iugoslavia, la 15 octombrie 1991, Bosnia și Herţegovina a fost recunoscută oficial ca stat de Comunitatea Europeană, la 6 aprilie 1992, și de SUA a doua zi. În interiorul noului stat a izbucnit însă o luptă dură pentru controlul teritoriului între cele trei grupuri etnice principale: musulmani, sârbii și croații din Bosnia.
În aprilie 1993, ONU declaraseră enclava Srebrenica, din nord-estul Bosniei, locuită de musulmani, drept zonă sub protecţia ONU. În iulie 1995, contingentul de 400 de căşti albastre olandeze aparţinând UNPROFOR nu au putut împiedica capturarea oraşului de armata Republicii Srpska aflată sub comanda generalului Ratko Mladić şi nici masacrul care a urmat. Mladić întenţiona să-i pedepsească pe musulmanii bosniaci pentru atacurile asupra comunităţilor sârbe.
Trupele sârbilor bosniaci au intrat în Sebreniţa în 11 iulie 1995 şi aproximativ 8.000 de bărbaţi şi adolescenţi au fost ucişi în câteva zile. Printre victime s-au numărat și băieți sub 15 ani, bărbați peste 65 de ani şi chiar câțiva nou-născuți. NATO a răspuns cu lovituri aeriene în august, dar a fost prea tărziu.
Cadavrele celor 8000 de musulmani lor au fost găsite în mai multe gropi comune. Masacrul a fost cea mai mare crimă în masă din Europa de după al Doilea Război Mondial. În fiecare an, victime exhumate din gropi comune şi identificate sunt îngropate cu ocazia aniversării masacrului.
În 2004, printr-o decizie luată în unanimitate, Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie de la Haga a decis că masacrarea bărbaţilor bosniaci constituie o infracțiune de genocid, iar actul a fost descris de TPI ca un „triumf al răului.”
În februarie 2007, decizia de clasificare a atrocităților comise la Srebrenica drept genocid a fost confirmată şi de Curtea Internațională de Justiţie.
După ce au scăpat de justiţia internaţională timp de mai mulţi ani, fostul lider politic al sârbilor din Bosnia, Radovan Karadzici, a fost arestat în 2008, iar liderul militar Ratko Mladić – în 2011.
Radovan Karadzici a fost arestat şi judecat pentru că a ordonat uciderea a aproximativ 100.000 de oameni în războiul din Bosnia şi este considerat responsabil direct, împreună cu generalul Ratko Mladici, de masacrul de la Srebreniţa.
În 2016, fostul lider politic, Radovan Karadzic, a fost condamnat la 40 de ani de detenție pentru genocid, crime împotriva umanității și crime de război.
Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie l-a condamnat la pedeapsa cu închisoare pe viață pentru genocid pe generalul sârb bosniac Zdravko Tolimir, mâna dreaptă a lui Ratko Mladici în timpul masacrului de la Srebrenica. Tribunalul Penal Internațional a pus sub învinuire în total 20 de persoane pentru masacrul de la Srebrenica, între care și generalul Mladici.
În 2021 Ratko Mladici a fost condamnat definitiv la detenţie pe viaţă. Fostul general, ajuns la vârsta de aproape 80 de ani, a respins orice acuzatie.
