Planeta Venus
”Nu există viaţă activă posibilă” în norii lui Venus, a declarat într-un briefing de presă microbiologul John Hallsworth, coautor principal al studiului publicat luni în Nature Astronomy.
Cea mai apropiată planetă vecină a Pământului seamănă cu acesta în multe privinţe, ca mărime şi masă, dar se distinge prin temperatura de la suprafaţă, de 470 de grade Celsius, şi o atmosferă cu 97% dioxid de carbon. Cu alte cuvinte, puţin propice vieţii.
Planeta este, de asemenea, acoperită cu un strat gros de nori, alcătuiţi din picături de acid sulfuric. Aceasta este regiunea în care, în septembrie anul trecut, specialista britanică în astronomie Jane Greaves a anunţat descoperirea fosfinei.
Pe Pământ fosfina provine din activitatea umană sau microbiană, iar anunţul a suscitat frământări în rândul comunităţii ştiinţifice, înainte de a fi intens contestată de specialişti, care au pus la îndoială observaţia şi metoda utilizată pentru a constata prezenţa acestui gaz.
”Distanţă imposibilă”
De această dată, obiecţia vine chiar de la posibilitatea ca un organism viu să existe în astfel de condiţii. Unul dintre subiectele de studiu ale lui John Hallsworth, de la Queen’s University din Belfast, este ”cantitatea minimală de apă cu care cei mai extremofili microbi (cei mai rezistenţi, n.a.) pot fi satisfăcuţi pe Pământ pentru a rămâne activi şi pentru a prospera”, a declarat el.
Concluzia lui este definitivă: cantitatea de apă disponibilă în norii lui Venus este ”de peste o sută de ori prea mică” pentru a permite supravieţuirea celor mai rezistente microorganisme cunoscute. Cu alte cuvinte, ”la o distanţă insurmontabilă de ceea ce are nevoie viaţa pentru a funcţiona”.
”Cel mai tolerant microb la secetă nu ar avea nicio şansă în norii lui Venus, iar cel mai tolerant cu un mediu acid chiar mai puţin”, a adăugat specialistul.
Echipa lui Jane Greaves a revăzut în cele din urmă cantitatea de fosfină despre care a afirmat că ar fi fost detectată. Pentru Chris McKay, astrofizician în cadrul agenţiei spaţiale americane NASA, coautor al studiului publicat luni, ”nu există un consens ferm în comunitatea ştiinţifică potrivit căruia semnalul detectat este fosfină”.
Dar chiar dacă există fosfină, se cunoaşte suficient de bine atmosfera lui Venus, datorită sondelor care au zburat deasupra ei încă din anii 1960, şi observaţiilor efectuate de pe Pământ, pentru a şti ”dacă există suficientă apă pentru viaţă”, a spus Chris McKay. Iar ”pe Venus nu este cazul, de departe”.
”Tărâmul imaginaţiei”
Pentru acest expert NASA, cele trei sonde care vor explora Venus în jurul anilor 2030 vor confirma datele deja dobândite referitoare la temperatură, presiune şi apă, făcând posibilă, de asemenea, retrasarea istoriei acestei planete vecină „care ar fi putut fi locuibilă în urmă cu trei miliarde de ani”.
La întrebarea dacă ”Steaua Ciobanului”, aşa cum mai este denumită planeta Venus, ar putea să găzduiască o altă formă de viaţă decât cele pe care le cunoaştem, răspunsul lui Chris McKay este că în acest caz ”lăsăm biologia aşa cum o cunoaştem şi pătrundem pe tărâmul imaginaţiei”.
Dacă viaţa nu este posibilă pe Venus, ar putea fi pe Jupiter, a doua planetă din sistemul nostru solar, în afară de Pământ, care posedă o atmosferă noroasă. Aceasta oferă ”o combinaţie de temperatură potrivită şi activitate a apei (disponibilitatea acesteia) pentru a susţine o viaţă activă”, potrivit lui Hallsworth. Ceea ce nu este, desigur, suficient pentru a se putea concluziona că aceasta este prezentă în acel loc.
Cei doi oameni de ştiinţă mizează pe următorul telescop spaţial James Webb, care va fi lansat în toamnă, pentru a explora posibilitatea ca alte planete să adăpostească viaţă, prin studierea atmosferei lor.
