Tati, soți și fii, unii de zeci de ani în Irlanda au decis să meargă să-și apere patria natală
Este datoria mea faţă de ţara natalăcare este acum în război. Trebuie să merg acolo şi să ajut cum pot. Cu toată sinceritatea,sunt speriat să plec. Cu cât se apropia acest moment eram şi mai speriat, dar asta este situaţia, a mărturisit Pavlo Serdiuk, ucrainean din Irlanda.
Este răvăşitor, foarte emoţionant şi nu doar azi. A fost foarte dificil în ultimele trei zile până am luat decizia. Au curs multe lacrimi în casa noastră, a spus Stanislov, ucrainean din Iralnda.
Vadim a venit la aeroport condus de soție și cei doi copii, băiat și față. Nu știe ce va urma și dacă se va mai întoarce vreodată la ei. Dar Ucraina este casa pe care trebuie acum să o apere.
Trăiesc în Irlanda de peste 20 de ani. Copiii mei sunt irlandezi, la fel şi soţia. Dar, pentru mine Ucraina estela fel de mult casa mea, a spus Vadim Binko, ucrainean din Irlanda
Îmi este foarte frică, dar în acelaşi timp sunt lucruri care trebuie făcute. Şi noi, ca familie, trebuie să-l susţinem, a explicat soția lui Vadim.
Bărbații pleacă și cu ajutoare, atât cât pot să care, adunate de la alți membri ai comunității, dar și de la irlandezi – bani, baterii, uniforme și saci de dormit. Au plecat cu avionul până la Cracovia, în Polonia, de unde urmează să meargă cu mașinile până la granița unde se vor alătura forțelor de apărare terestră.
