Ca să nu mai trăim cu percepţia asta că numai la noi se întâmplă lucruri care te fac să-ţi pui mâinile în cap. Nu suntem nici mai răi, nici mai buni decât alţii, să ştiţi. Cel mai recent exemplu vine din Argentina, ţară care a pierdut timp de câteva zile drepturile de a folosi domeniul Google Argentina, săptămâna trecută. Pare o copilărie, dar e un incident foarte grav pentru o ţară să ajungă în situaţia asta.
Practic, un angajat a uitat să reînnoiască domeniul Google Argentina, iar un internaut oarecare l-a cumpărat pentru 5 dolari. Aşa că toate milioanele de căutări și oamenii care intrau pe Google Argentina ajungeau acum, teoretic, pe site-ul lui. Situaţia s-a rezolvat în scurt timp, dar a costat ceva bani, iar cineva, cel mai probabil, şi-a pierdut jobul.
Ceva mai aproape de noi, în Belgia, armata a făcut o greşeală care a costat nu mai puţin de 31 de milioane de euro. Pe scurt, a cumpărat 44 de transportoare blindate prea mici pentru nişte soldaţi prea mari. Belgia are printre cei mai înalţi locuitori din lume, cu o medie de 1,8 metri, iar în noile transportoare nu încăpea nimeni mai înalt de 1 metru 70.
Parcă ne aduce aminte de ai noştri de la Metrorex, care au dat acum 6 ani 100 de milioane de euro pe nişte trenuri prea late, care nu încăpeau în staţii. Problema s-a rezolvat atunci tot româneşte. Au pilit cu flexul câţiva centimetri din peroane. Că doar nu era să taie din trenuri. Şi ca să înţelegem că nu suntem noi speciali, aceeaşi greşeală făcută de SNCF, compania naţională de transport feroviar din Franţa, a costat 50 de milioane de euro să fie reparată, pentru că ei au avut de modificat 1300 de staţii.
De la trenuri, trecem la avioane. În 2006, un angajat al companiei Alitalia a greşit două zerouri când a scris pe site preţul biletului pentru zborul transoceanic Toronto-Cipru. Două mii de oameni au prins momentul şi au reuşit să cumpere bilete la preţul de 33 de dolari, în loc de 2.600. O greşeală care a costat vreo 7-8 milioane de dolari.
Iar de la avioane, mergem în lună cu satelitul! Şi chiar mai departe, către Marte. Sau, cel puţin asta a fost intenţia NASA în 1999, când două echipe distincte au lucrat la construcţia şi lansarea aceluiaşi satelit, care trebuia să orbiteze planeta roşie. Numai că satelitul s-a prăbuşit ca o piatră, pentru că una dintre echipe a folosit sistemul metric de măsurare, iar cealaltă, pe cel imperial, cu inci şi yarzi. Oricum am măsura, greşeala asta tot 125 de milioane de dolari a costat. Iar ăsta a fost un satelit norocos, măcar a apucat să fie lansat. Pentru că în 2003, altul a fost pur şi simplu scăpat pe jos în timp ce era manevrat. Un muncitor a uitat să strângă nişte şuruburi, şi uite aşa NASA a rămas fără 135 de milioane de dolari.
Şi când credeţi că sarcinile de la serviciu sunt prea multe şi prea grele, şi abia mai rămâneţi pe linia de plutire, bucuraţi-vă că nu construiţi submarine. Povestea submarinului Isaac Peral începe în 2003, când marina spaniolă a cerut construcţia a ceea ce trebuia să fie unul dintre cele mai moderne şi performante submarine din lume. Zece ani mai târziu, în 2013, când au vrut să-l lanseze la apă, tehnicienii au descoperit că submarinul era mai greu decât trebuia cu 100 de tone! Pentru că un inginer implicat în procesul de design a greşit…o zecimală. A pus o virgulă unde nu trebuia. Aşa că submarinul putea să se scufunde, dar nu se ştia dacă mai poate să revină la suprafaţă. Da, un submarin care a costat un miliard de euro făcea foarte bine ce trebuia să facă, dar doar o dată.
Iar povestea submarinului de unică folosinţă nu se opreşte aici, pentru că soluţia a fost să îl prelungească, cu 11 metri. Dar au dat cu submarinul din lac în puţ, dacă îmi permiteţi, pentru că după modificarea asta, nava nu mai încăpea în portul unde avea baza! Ceea ce a însemnat, la fel ca în cazul metroului de mai devreme, că portul a trebuit să fie mărit ca să poată fi folosit.
Şi uite aşa, o zecimală pusă aiurea a costat 500 de milioane de euro şi zece ani de întârziere. Păi, prin comparaţie, nici nu mai pare aşa grav dacă mă bâlbâi vreodată la televizor.
Dar pentru ştim foarte bine că noi nu greşim niciodată, întotdeauna e altul de vină, sunt curios ce poveşti de genul ăsta aveţi voi de la locul de muncă. Aştept, ca de obicei, mesajele voastre pe Facebook şi instagram.
O analiza de Daniel Coman
