În România, vânzarea sau cumpărarea copiilor pentru a ocoli adopţia nu este infracțiune. Și nici nu poate fi asimilată traficului de persoane, dacă nu există dovezi că minorii sunt exploatați. Confruntați în ultimii ani cu tot mai multe cazuri de acest fel, judecătorii au atras atenția că există un vid legislativ. Iar parlamentarii propun abia acum modificarea legii, astfel încât faptele să fie pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Persoanele care încearcă să vândă sau să cumpere un copil, prin ocolirea procedurii de adopție, ar putea sta după gratii între 2 și 7 ani, potrivit unui proiect de lege adoptat deja la Senat .
SIMONA SPĂTARU, senator USR: În procedura de adopție, aici aveam un vid legislativ, instanțele l-au găsit, în ani s-au adunat foarte multe cazuri și acum am reparat această chestiune. Respectiv, atât părintele sau tutorele legal, cât și persoana care cumpăra copilul, ocoleau procedura de adopție, iar faptele acestea ale lor rămâneau nepedepsite. Copilul rămânea o marfă, un bun, în toată această tranzacție.
În zilele noastre, cazurile în care un copil e vândut precum o marfă nu sunt pedepsite de justiție, pentru că fapta nu e considerată infracțiune.
ADRIAN CUCULIS, avocat: În momentul de față, Legea adopției nu prevede o sancțiune sau nici măcar o procedură pe care ar trebui să o urmeze autoritățile în cazul în care este mimată o procedură de adopție, dar nu se perfecționează un act, ci copilul este tranzacționat la negru.
Anul trecut, o tânără din județul Sălaj a fost trimisă în judecată, alături de bărbatul care i-a dat 2.100 de lei, în schimbul copilului abia născut. DIICOT i-a acuzat de trafic de minori, însă două instanțe i-au achitat pe ambii inculpați. Motivul: legea prevede că vânzarea unui copil nu e echivalentă cu traficul de minori, dacă nu se urmărește exploatarea. Iar procurorii nu au avut astfel de probe. Judecătorii i-au condamnat în schimb pe cei doi pentru fals și uz de fals în declarații. Fenomenul vânzării copiilor, ocolind procedurile de adopție, a început chiar după revoluție, spun reprezentanții ONG-urilor care se ocupă de aceste cazuri.
ADRIANA, reprezentant ONG: La începutul anilor ’90, când s-au deschis adopţiile internaţionale, au început să fie adoptaţi foarte mulţi copii. Acum ei ne caută pentru a-şi găsi părinţii biologici, dar nu toţi ştiu că au fost vânduţi pe anumite sume de bani. O mare parte din aceşti copii au fost declaraţi decedaţi la naştere. Aproximativ 200 de persoane ne-au contactat pentru a-i ajuta să le găsim copiii.
Unul dintre motivele pentru care fenomenul a continuat este și procedura îngreunată privind adopția, spun reprezentanții organizațiilor nonguvernamentale.
EUGENIA , mamă care a adoptat un copil: Eu am luptat aproape doi ani de zile ca să-mi găsesc copilul. Procedura în sine este de durată. Trebuie șase vizite, trebuie să se pronunțe un prim tribunal din raza teritorială de unde se află copilul, iar ulterior trebuie să stai 90 de zile în potrivire cu acest copil și să se pronunțe tribunalul din raza în care se mută copilul în cele 90 de zile.
O parte dintre aleși susțin însă că lucrează și la un proiect care să vizeze procedura de simplificare a adopțiilor.
