Revenit cu picioarele pe pământ, cu pieptul plin de decoraţii, Dumitru Prunariu se întreba, la nici 29 de ani, ce ar putea face mai departe pentru a menţine România activă în clubul ţărilor cosmice. Răspunsul, şi înainte şi după 1989, avea o cheie politică.
Pentru că nu exista precedent, România a inventat pentru Dumitru Prunariu un post în cadrul Ministerului Apărării: inspector șef pentru Activități Aerospațiale.
Medaliile și faima nu l-au scutit de probleme cât se poate de omenești: să predea Ministerului covoarele pe care le avea pe inventar și pe care le folosise în casa din Orășelul stelar sau să își găsească un apartament în București în care să-și crească cei doi băieți.
Fidel formației de inginer, a primit permisiunea să colaboreze cu oamenii de știință civili cu care lucrase și pentru
O parte dintre aceștia vor emigra însă pentru a se realiza profesional în alte țări. România avea nevoie de colaborare internațională în domeniu.
Agenția Spațială Europeană, înființată în 1980 cu sediul la Paris, era încă o șintă îndepărtată. Așa că în 1985, Prunariu adera ca membru fondator la Asociația Exploratorilor Spațiali, formată pe atunci din cosmonauți sovietici și din statele Intercosmos. Visul său era însă crearea unei Agenții Spațiale Române. A fost primul demers pe care l-a făcut imediat după Revoluție.
Agenția Spațială Română, ROSA, este totuși înființată în 1991. Este atașată Ministerului Educației și Cercetării și se finanțează din surse extrabugetare.
Prin toate aceste organizații, Dumitru Prunariu a ajutat România să se înscrie în cadrul Agenției Spațiale Europene, ESA, singurul organism prin care avem o șansă de a fi prezenți din nou în explorarea cosmică.
În acest context, am putea spune că șansele ca România să aibă azi un cosmonaut sunt mai mici decât cele de acum 40 de ani.
EPISODUL 2- La coadă pentru Cosmos și șansa lui Dumitru Prunariu. 40 de ani de la zborul singurului român în spațiu
Articole pe aceeaşi temă
