Cui aparține Luna? Un Tratat Lunar sub egida ONU arată că resursele cosmice reprezintă moștenirea comună a umanității
S-ar zice că, la decolarea de pe Pământ, misiunile cosmice ar trebui să lase în urmă trăsăturile care au făcut din civilizația umană una atât de conflictuală.
Până acum, însă, explorarea spațială a dus cu ea și valori precum naționalitate, ideologii sau credințe politice. Ba chiar, Statele Unite punctează că noul program Artemis va duce pe Lună o femeie și un astronaut de culoare, până în 2025.
Nu e de mirare că, din anii ’70, se pune problema cine poate clama drept de exploatare și proprietate asupra resurselor minerale ale Lunii. Sau ale oricărui corp ceresc.
ONU a încercat să arbitreze această dezbatere și a propus, în 1979, un Tratat Lunar care menționează că resursele cosmice ar trebui să cadă sub jurisdicția dreptului internațional și că reprezintă moștenirea comună a umanității. E un document nefuncțional și neratificat de vreo țară care a dovedit până acum că poate atinge solul lunar: Statele Unite, Rusia și China.
2025 este și termenul pentru o anunțată vizită a unei misiuni umane pe Lună, executată de Beijing.
De la ultima misiune Apollo, din 1972, tehnologia a progresat exponențial.
Așa că țintele viitoarelor misiuni selenare, finanțate de guverne sau de companii private, sunt stabilirea unor stații permanente, robotice deocamdată, care să pregătească astrul nopții ca bază pentru o țintă și mai ambițioasă: oameni pe Marte.
