La un an și jumătate după tragedia care a cutremurat Italia și România, procesul privind moartea Patriciei Cormos, a Biancăi Doros și a lui Cristian Molnar s-a deschis la Tribunalul din Udine, cu o ședință tehnică de doar 15 minute. Este primul pas oficial într-o procedură ce se anunță lungă și complexă. O corespondență din Italia de la Anca Mihai.
În acest moment există două dosare penale distincte: unul îl vizează pe un asistent medical de la centrul de urgență Sores, iar celălalt îi privește pe trei pompieri din sala operativă de la Udine.
Procurorul, apărările și părțile civile au ajuns la aceeași concluzie: cele două proceduri trebuie reunite într-un singur proces, pentru a evalua în mod unitar modul în care a fost gestionată intervenția de salvare.
Judecătorul Mauro Qualizza a transmis decizia finală președintelui secției penale, Daniele Faleschini Barnaba, care urmează să se pronunțe pe 2 decembrie, dată la care este programat și debutul procesului pompierilor.
Reconstituirea faptelor evidențiază o întârziere decisivă: primul elicopter a ajuns la locul tragediei după 43 de minute de la primul apel de ajutor efectuat de tineri, adică trei minute după ce aceștia au dispărut în apele revărsate ale râului Natisone. Această întârziere, împreună cu absența altor mijloace de intervenție, se află în centrul acuzațiilor de omucidere din culpă.
Instanța a admis în același timp constituirea ca parte civilă a familiilor victimelor. Avocatul acestora, Maurizio Stefanizzi, a avertizat că procesul nu va fi nici scurt, nici simplu, subliniind că acuzația de omor din culpă cu mai multe victime, presupune o analiză complexă a responsabilităților și a omisiunilor fiecărei persoane implicate.
În sala de judecată au fost prezente familiile Patriciei, Biancăi și lui Cristian, care și-au exprimat deschis frustrarea în fața jurnaliștilor italieni.
Maria Mihaela Tritean, mama Patriciei, a declarat că nu are nicio îndoială că cei trei tineri puteau fi salvați. Întrebată dacă autoritățile regionale sau naționale i-au contactat în lunile trecute, aceasta a răspuns simplu și dureros: „Nu, nimeni.”
Alte rude au criticat strategia de intervenție de atunci, considerând că în cele 40 de minute de așteptare se putea face mai mult decât utilizarea a doar trei frânghii. Sabina Crina Doros, sora Biancăi, s-a întrebat cât timp va mai trece până când se va face cu adevărat dreptate.
