Interviul acordat lui Tucker Carlson i-a oferit lui Vladimir Putin o platformă pentru a-și expune ambițiile teritoriale asupra Ucrainei. În mod similar, președintele chinez Xi Jinping a inclus „reunificarea” cu Taiwanul în strategia sa privind „întinerirea națională” a Chinei, arată jurnalistul Will Ripley, într-o analiză pentru CNN.
Fosta purtătoare de cuvânt a președintelui taiwanez, Kolas Yotaka, a declarat, după ce a urmărit recentul interviu al lui Tucker Carlson cu președintele rus Vladimir Putin: „Putin și Xi Jinping sunt asemănători. Pentru că amândoi cred că reprezintă vechea putere imperială din țările lor. Și că sunt liderii aleși care își pot apăra țările de puterile străine. Ei cred că sunt cei aleși. Și vor să rămână la putere pentru totdeauna. Dar acest lucru este înfricoșător. Și este un nonsens”.
Ambițiile lui Putin în Ucraina, similare cu pretențiile lui Xi asupra Taiwanului
Prostii sau nu, invazia brutală a lui Putin în Ucraina a intrat acum în al treilea an, costând zeci de mii de vieți și sute de miliarde de dolari – iar bilanțul este în creștere.
Putin și-a justificat agresiunea militară împotriva Ucrainei, în parte prin invocarea nemulțumirilor istorice și a naționalismului. Raționamentul său este un ecou al narațiunii liderului chinez Xi Jinping, care încadrează în mod constant revendicarea Beijingului asupra Taiwanului prin prisma drepturilor istorice și a întineririi naționale.
„Oricui îi pasă de democrație, oricui îi pasă de drepturile omului, trebuie să fie atent”, a avertizat Kolas – referindu-se la paralelele dintre justificările lui Putin pentru invazia sa în Ucraina și retorica lui Xi în jurul Taiwanului – și la amenințarea pe care ambițiile ambelor lideri autocrați o reprezintă pentru aceste democrații.
Ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina se poate întâmpla mâine în Taiwan
La începutul acestei luni, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a făcut un avertisment similar, amintind vizita lui Putin din 2022 la Beijing, cu câteva zile înainte de a lansa invazia pe scară largă în Ucraina.
„(Putin) a semnat un acord cu președintele Xi în care și-au promis reciproc un parteneriat fără limite”, a declarat Stoltenberg la Conferința de Securitate de la Munchen.
„Și ceea ce vedem este că China și Rusia (devin) din ce în ce mai apropiate. Așa că, bineînțeles, dacă președintele Putin câștigă în Ucraina, nu este o provocare doar pentru ucraineni… trimite un mesaj nu doar lui Putin, ci și lui Xi că, atunci când folosesc forța militară, obțin ceea ce vor. „Ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina se poate întâmpla mâine în Taiwan”, a mai spus șeful NATO.
Citește și: Taiwanul a detectat mai multe baloane chinezeşti în timpul vacanţei de Anul Nou Lunar
Partidul Comunist Chinez, aflat la guvernare, spune că democrația autoguvernată din Taiwan face parte din teritoriul său, deși nu a controlat-o niciodată, și a promis să cucerească insula, cu forța dacă este necesar.
China a respins comparațiile dintre Taiwan și Ucraina, subliniind că doar o mână de țări recunosc suveranitatea insulei.
Dar preocupările legate de potențialele paralele între Taiwan și Ucraina – sau notele pe care Xi le-ar putea lua urmărind reacția lumii la războiul Rusiei – au fost sporite de răspunsul Chinei și al lui Xi la acesta. Beijingul a refuzat să condamne invazia Ucrainei, în ciuda faptului că a pretins să susțină integritatea teritorială a țărilor în conformitate cu normele internaționale. De asemenea, a pretins imparțialitate în conflict, dar a continuat să își consolideze legăturile economice, strategice și diplomatice cu Rusia – devenind un colac de salvare cheie pentru economia rusă afectată de sancțiuni.
Iluziile identității naționale
Potrivit criticilor, interviul lui Putin cu Carlson i-a oferit reședintelui rus o platformă pentru a-și expune ambițiile teritoriale asupra Ucrainei. El a vorbit despre dreptul istoric, a respins interferența externă și a justificat brutalitatea neprovocată a Rusiei asupra fostului stat sovietic ca fiind necesară pentru a-și proteja interesele naționale.
Și a mers chiar mai departe – făcând ceea ce mulți au considerat un argument bizar, potrivit căruia soldații ucraineni care mor în masă pentru a-și apăra patria democratică se identifică de fapt ca fiind ruși.
„Dintr-o dată, soldații ucraineni strigau în limba rusă. Ruși perfecți, spunând că rușii nu se predau, și toți au pierit. Ei încă se identifică ca fiind ruși. Ceea ce se întâmplă este, într-o anumită măsură, un element al unui război civil”, a susținut Putin.
Citește și: Timothy Ash, economist: Iată cum îi putem face lui Putin viața imposibilă
Criticii spun că Putin pare să trăiască în propria sa lume fantastică autocratică, înconjurat de o camarilă de lingușitori (Carlson fiind, se pare, unul dintre ei), care fie sunt prea iluzionați, fie prea speriați pentru a se împotrivi ideii președintelui rus că Ucraina este rusă, cu cetățenii săi care se identifică în continuare ca atare.
Jurnalistul Will Ripley, care a relatat de la fața locului despre războiul Rusiei împotriva Ucrainei în 2014 și 2022, spune că a observat exact opusul: nici măcar un singur ucrainean nu a declarat că se identifică ca fiind rus. Toți cei intervievați au vorbit cu pasiune (în ucraineană) despre ura lor vehementă față de rușii care au bombardat și brutalizat națiunea lor măcinată de lupte – sfâșiind familii întregi și comunități.
Observatorii consideră că opinia publică contează prea puțin pentru lideri precum Putin și Xi, care au reușit să își consolideze puterea aproape absolută prin suprimarea disidenței, controlul fluxului de informații și suprimarea potențialelor amenințări.
Pentru Putin, legăturile istorice ale Ucrainei cu Rusia sunt adânc înrădăcinate în secole de istorie comună, schimburi culturale și alianțe politice – suficient pentru a justifica includerea sa în sfera de influență rusă. Ucraina, deși a făcut cândva parte din Uniunea Sovietică, are o istorie lungă și complexă, incluzând perioade de independență și de dominație străină.
Taiwanul, care a fost populat de mii de ani de populații indigene, a fost anexat în 1683 de dinastia Qing, care a condus insula timp de peste 200 de ani – fără a o controla pe deplin – înainte de a o ceda Japoniei imperiale în 1895.
Insula a rămas colonie japoneză timp de jumătate de secol, până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când a intrat sub controlul guvernului naționalist aflat la putere în China.
În 1949, în urma înfrângerii în fața comuniștilor în sângerosul război civil din China, generalul Chiang Kai-shek și forțele sale naționaliste au fugit în Taiwan, mutând sediul guvernului Republicii Chineze pe insulă.
China şi-a schimbat strategia în privinţa Taiwanului. Abordarea directă şi agresivă a lăsat loc unei bătălii diplomatice
După ce planul Chinei de a prelua în mod paşnic puterea în Taiwan prin instalarea unui preşedinte prietenos cu Beijingul a fost dejucat de alegătorii taiwanezi, liderul comunist Xi Jinping caută aliaţi în toată lumea. Chiar şi în mijlocul Pacificului.
Xi a sublinit legăturile istorice ale Taiwanului cu partea continentală și a întărit retorica de lungă durată a Partidului Comunist în jurul preluării controlului asupra insulei.
„Vom continua să ne străduim pentru o reunificare pașnică cu cea mai mare sinceritate și cu cel mai mare efort, dar nu vom promite niciodată să renunțăm la utilizarea forței și ne rezervăm opțiunea de a lua toate măsurile necesare – acest lucru este îndreptat exclusiv împotriva interferențelor forțelor exterioare și a câtorva separatiști care urmăresc independența Taiwanului”, a declarat Xi într-un discurs din 2022, la o întrunire importantă a partidului.
El a încercat, de asemenea, să evidențieze identitatea comună. „Oamenii de pe ambele părți ale Strâmtorii Taiwan sunt chinezi și împărtășesc o afinitate naturală și o identitate națională bazată pe rudenie și asistență reciprocă. Acesta este un fapt care nu poate fi schimbat niciodată de nimeni sau de vreo forță”, a declarat Xi în 2019.
Sondajele realizate de Centrul de studii electorale al Universității Naționale Chengchi din Taiwan, care a urmărit schimbările în identitatea de sine a populației din Taiwan începând din 1992, arată că, în 2023, aproape 62% dintre locuitorii din Taiwan se identifică exclusiv ca taiwanezi, iar cei care se identifică ca și chinezi sunt 2,4%, un minim istoric.
China dă vina pentru acest lucru pe influența corupătoare a așa-numitelor forțe externe, cum ar fi Statele Unite. Există o teamă că Taiwanul va deveni „următorul Hong Kong”, fapt ce a alimentat în mare măsură realegerea zdrobitoare a președintei Tsai Ing-wen în 2020 și a ajutat Partidul Democrat Progresist al acesteia să obțină un al treilea mandat prezidențial fără precedent în acest an – în ciuda a ceea ce Taipei a descris ca fiind o campanie coordonată de intimidare militară și dezinformare din partea Beijingului.
Aceste rezultate subliniază o trăsătură cheie a peisajului politic din Taiwan: faptul că mulți cetățeni își prețuiesc instituțiile democratice, libertățile și identitatea distinctă.
Un astfel de sentiment este, probabil, lipsit de importanță pentru Xi, care și-a asigurat, în esență, un mandat pe viață.
Un punct de vedere larg răspândit – atât în Taiwan, cât și în afara acestuia – este că Xi este hotărât să aducă Taiwanul pe orbita comunistă a Chinei până în 2049 – cea de-a 100-a aniversare a guvernării partidului asupra Chinei continentale. Mai puțin de atât, spun observatorii, ar submina autoritatea Beijingului – și conducerea lui Xi.
Trecut glorificat, viitor incert
Apelând la imaginile măreției din trecut în raport cu Occidentul, atât Xi, cât și Putin încearcă să își consolideze legitimitatea în fața publicului intern și să proiecteze puterea în fața fricțiunilor cu Occidentul.
Sublinierea așa-numitei continuități istorice le permite, de asemenea, să încadreze acțiunile geopolitice actuale ca făcând parte dintr-o revenire naturală a influenței țărilor lor pe scena mondială – și contribuie la justificarea politicilor externe asertive și a provocărilor la adresa dominației occidentale.
În prezent, Xi extinde armata chineză într-un ritm pe care lumea nu l-a mai văzut de un secol – de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Analistul Steve Tsang, autorul cărții „Dacă China atacă Taiwanul”, a afirmat odată că dezvoltarea militară a lui Xi este, prin comparație, mai mare decât cea a Germaniei naziste și a Japoniei imperiale la un loc.
Xi comandă deja cea mai mare marină din lume, iar ambițiile sale în materie de război nuclear, spațial și de inteligență artificială avansează cu viteza fulgerului.
Wen-Ti Sung, cercetător la Global China Hub, Atlantic Council, subliniază nevoia de unitate democratică pentru a descuraja agresiunea autoritară, citând în special conducerea asertivă a lui Xi și implicațiile acesteia pentru Taiwan.
„Conducerea lui Xi Jinping este caracterizată de un grad ridicat de încredere în sine. Îl auziți tot timpul pe Xi Jinping vorbind despre faptul că Estul este în creștere, iar Vestul este în declin”, spune el. „Odată cu această încredere proiectată crescută vine și o cerere crescută pentru ca Xi Jinping să obțină rezultate, de asemenea, ceea ce explică de ce îl vedeți pe Xi Jinping fiind mult mai puțin răbdător în ceea ce privește problema Taiwanului.”
În ultimii ani, China și-a intensificat în mod semnificativ intimidarea militară a Taiwanului, folosind diverse tactici pentru a-și afirma pretențiile teritoriale, inclusiv frecvente intruziuni în spațiul aerian, manevre navale și exerciții militare de amploare desfășurate în apropierea insulei. Analiștii spun că dezvoltarea militară a Beijingului, eforturile de modernizare și desfășurarea de armament avansat subliniază și mai mult intenția sa de a constrânge și de a intimida Taiwanul, crescând în același timp tensiunile regionale.
Când vine vorba de viitorul Taiwanului și de comparațiile cu Ucraina, analogia are limitele sale, iar fiecare trebuie înțeleasă și abordată în termenii proprii. În primul rând, Taiwanul a obținut un sprijin internațional semnificativ, chiar dacă neoficial, inclusiv din partea Washingtonului, ceea ce complică orice încercare a Beijingului de a anexa insula cu forța. În plus, angajamentul SUA de a furniza Taiwanului mijloacele necesare pentru a se apăra, în conformitate cu Legea privind relațiile cu Taiwan, distinge și mai mult situația de cea din Ucraina.
Experții mai spun că modul în care restul lumii se comportă față de Putin și față de semnele de agresiune ale lui Xi în jurul Taiwanului și în regiunea mai largă ar putea avea un impact asupra calculului lui Xi.
Iar pentru cei care observă cum respingerea de către Putin a Ucrainei ca fiind un „stat artificial” reflectă insistența lui Xi că toate chestiunile legate de Taiwan sunt „afaceri interne”, aceste poziții intransigente sunt îngrijorătoare.
Mulți se tem că este doar o chestiune de timp până când Xi, la fel ca Putin, își va pune cuvintele în practică.
