Una dintre curiozitățile perpetue ale existenței umane este vârsta la care oamenii ajung la apogeul fericirii. În ciuda simplificării aparente a acestei întrebări, răspunsul a părut a fi mai mult evaziv decât concret de-a lungul deceniilor. Totuși, o echipă de cercetare de la Universitatea Ruhr Bochum a făcut lumină asupra acestei dileme prin revizuirea meta-analitică comprehensivă realizată recent.
S-a descoperit secretul fericirii
Analiza vastă, care a inclus peste 400 de eșantioane din studii longitudinale, reflectă evoluția bunăstării subiective de-a lungul vieții. În total, mai mult de 460.000 de participanți au fost incluși în această evaluare. Profesoara Susanne Bücker, care a inițiat studiul în Bochum și ulterior s-a transferat la Köln, explică faptul că studiul s-a concentrat pe schimbările din trei componente centrale ale bunăstării subiective: satisfacția față de viață, stările emoționale pozitive și stările emoționale negative.
Potrivit descoperirilor, satisfacția față de viață a respondenților a scăzut între vârstele de 9 și 16 ani, a crescut ușor până la vârsta de 70 de ani, după care a scăzut din nou până la vârsta de 96 de ani. Stările emoționale pozitive au arătat o tendință generală de scădere de la vârsta de 9 ani până la 94 de ani, în timp ce stările emoționale negative au fluctuat ușor între vârstele de 9 și 22 de ani, apoi au scăzut până la vârsta de 60 de ani, pentru a crește din nou ulterior. Studiul a evidențiat modificări mediane mai mari în stările emoționale pozitive și negative decât în satisfacția față de viață.
„În general, studiul indică o tendință pozitivă pe o perioadă extinsă a vieții, dacă ne uităm la satisfacția față de viață și la stările emoționale negative”, rezumă Susanne Bücker. Căderea ușoară a satisfacției față de viață între vârstele de 9 și 16 ani este atribuită, de exemplu, schimbărilor corpului și vieții sociale care au loc în timpul pubertății. Satisfacția începe să crească din nou din tinerețe. În schimb, sentimentele pozitive tind să scadă de la copilărie până la maturitatea avansată. În fazele foarte avansate ale vârstei, toate componentele bunăstării subiective au tendința de a se înrăutăți. Această înrăutățire ar putea fi asociată cu scăderea performanței fizice, deteriorarea stării de sănătate și diminuarea contactelor sociale, în special din cauza pierderii prietenilor și a persoanelor dragi, speculează cercetătoarea.
Aceste descoperiri subliniază importanța considerării și promovării bunăstării subiective și a diverselor sale componente pe parcursul întregii vieți. Rezultatele pot oferi orientări semnificative pentru elaborarea programelor de intervenție, în special acelea menite să mențină sau să îmbunătățească bunăstarea subiectivă în etapele târzii ale vieții.
În concluzie, căutarea fericirii este un proces complex și fluid, care nu se oprește la o anumită vârstă, ci continuă să evolueze pe măsură ce traversăm diferite etape ale vieții.
Articol de Maria Chiriță
