Păpuşile sunt primele prietene ale fetiţelor, însă ele contează şi pentru toţi cei cu suflet de copil. Sărbătorită în fiecare an în a doua zi de sâmbătă din iunie, Ziua Mondială a Păpuşilor dă un mesaj universal de dragoste şi fericire, sub logo-ul “Dăruieşte o păpuşă!”
Ziua Mondială a Păpuşilor a fost creată în 14 iunie 1986, la iniţiativa americancei Mildred Seeley, o încântătoare doamnă de aproape 70 de ani dintr-un mic oraş al Arizonei, pasionată colecţionară şi autoarea multor cărţi dedicate păpuşilor.
Nu vizitase niciodată ţările unde erau făcute păpuşile pe care le avea, dar cu pasiune a construit o adevărată reţea internaţională a iubitorilor de păpuşi, a fondat Breasla Artizanilor de Păpuşi de Porţelan, a editat o splendidă revistă dedicată păpuşilor şi a adunat o colecţie de mare clasă, care i-a adus faima mondială.
Logo-ul zilei a fost creat de artistul Boots Tyner şi reprezintă o fetiţă cu o păpuşă de porţelan în braţe, darul său, ca simbol al importanţei şi semnificaţiei acestei jucării în viaţa fiecărui copil, mic sau mare.
Magia păpuşilor
Mici reprezentări ale corpului uman, păpuşile au existat încă din vremea anticilor egipteni, când erau confecţionate din lut, piatră, lemn, os, din piele sau din ceară. Sunt considerate cele mai vechi jucării.
Meşteşugarii greci au făcut păpuşi cu membre articulate, la şold şi umăr, şi există dovezi care atestă că erau jucării pentru fetiţele familiilor bogate.
În Roma antică păpușile erau făcute din cârpe, lut, lemn sau fildeş şi s-au găsit dovezi că, aşa ca şi astăzi, fetiţele le îmbrăcau după ultima modă.
Tradiţional, păpuşile au fost jucării pentru copii, dar aveau şi semnificaţie spirituală, magică sau religioasă. În unele culturi erau date copiilor după folosirea în ceremonii rituale.
Păpuşa s-a aflat mereu la graniţa dintre joc şi magie, fiind folosite de vrăjitoare ca talismane pentru noroc sau ca aducătoare de nenorociri. În Africa, în ţările Americii latine, în Caraibe, păpuşile aveau rol educativ sau pentru a distra, dar erau folosite şi în ritualuri de magie.
Şi în Japonia păpuşile au o istorie milenară. Figurinele Dogū şi Haniwa, iniţial cu rol funerar, au devenit în timp nu doar talismane, ci şi jucării pentru copii. Erau confecţionate din paie sau lemn, pictate şi îmbrăcate elaborat, cu mai multe rânduri de haine.
Populaţia innu, aborigenii de pe teritoriul actual al Canadei, îmbrăcau păpuşile cu blănuri şi piei de animale şi le umpleau cu ceai, pentru lungile călătorii din timpul iernii. Tot în continentul nord american au fost create şi păpuşile-măr, cu capul confecţionat şi frumos sculptat din acest fruct deshidratat.
În America de Sud, păpuşile aveau o îmbrăcăminte la fel de frumos colorată ca şi costumele tradiţionale ale fetelor şi femeilor.
Aici există şi acum vechiul obicei denumit última muñeca, ultima păpuşă, celebrată de fete la împlinirea vârstei de 15 ani. Última muñeca semnifică despărţirea de jucării şi de copilărie.
În Europa secolului XV au apărut marionetele din lemn, cu păpuşi care reproduceau scena Nativităţii, iar pentru curţile regale şi nobiliare se făceau păpuşi cu ţinute la fel de rafinate ca şi luxul de care erau înconjurate.
Au apărut apoi şi celebrele „case de păpuşi”, capodopere miniaturale care reproduceau casele din Amsterdam sau Londra. Oraşul german Nürenberg a devenit o adevărată cetate a păpuşilor.
În secolul XIX apar faimoasele păpuşi de Saxa, cu busturi din carton presat, decorate cu pene şi bijuterii, și păpuşile cu cap din porţelan. În 1880, Thomas A. Edison inventează păpuşa care spunea „mama şi tata”. Devin apoi populare păpuşile care îl reprezintă pe Pinocchio, păpuşa-bebeluş şi păpuşile cu ochi din sticlă, în special albaştri, inspiraţi de cei ai Reginei Victoria.
Secolul XX aduce păpuşile negre, cele de celuloid şi din materiale plastice
În martie 1959 se naşte celebra Barbie, iar 3 ani mai târziu şi perechea sa, Kim. Ideea de a crea o păpuşă care să nu mai semene cu un bebeluş sau cu o fetiţă i-a aparţinut americancei Ruth Handler, soţia co-fondatorului Companiei Matell.
O urmărise adesea pe fetiţa sa Barbara jucându-se cu păpuşi din hârtie şi atribuindu-le roluri de adulţi. A intuit succesul pe care l-ar fi putut avea o păpuşă cu înfăţişarea unei domnişoare.
Pentru noua păpuşă Barbie a propus numele fiicei sale, iar ca model pe Lili, o păpuşă adusă de ea din Germania, care putea fi îmbrăcată în fel de fel de haine care se vindeau separat.
Succesul lui Barbie a fost imediat, iar după 3 ani a urmat şi Ken, care a luat numele băieţelului lui Ruth, Kenneth. Pentru cei doi au fost create trusouri inspirate de îmbrăcămintea vedetelor.
Afacerea s-a dezvoltat imediat şi Compania Mattel a dominat piaţa păpuşilor încă de la lansarea frumoasei Barbie. Și-a păstrat supremaţia, în ciuda concurenţei companiei Bratz, care acum acoperă circa 40% din piaţă.
În jurul lui Barbie s-a creat mare adevărată industrie. Garderoba s-a diversificat cu haine de vară, iarnă sau pentru diverse ocazii, Barbie a început să meargă cu maşina, pe bicicletă, să călăreasca sau să pescuiască. În California există şi un muzeu dedicat istoriei celebrei păpuşi.
Interesul pentru păpuşi a căpătat şi alte noi dimensiuni. Sunt colecţii celebre, cum este şi cea de păpuşi de porţelan a doamnei Mildred Seeley, răspunzătoare de existenţa Zilei Păpuşilor, sau cele ale unor oameni de artă.
Păpușile au un loc rezervat în multe muzee din lume. Au chiar un întreg muzeu doar al lor în India, la New Delhi.
Sunt păstrate, recondiţionate şi transformate, aşa cum face Sonia Singh, o doamnă din Australia îndrăgostită de păpuşi, care apoi le vinde la licitaţie pentru a ajuta copiii.
Păpuşile rămân însă în primul rând jucării. Sunt primele prietene ale fetiţelor şi de multe ori le trezesc sentimente materne sau le învaţă să fie elegante şi cochete.
