Neliniștea de la vârful guvernului ucrainean a dat în clocot după ce, la 29 ianuarie, zvonurile au cuprins Kievul, potrivit cărora președintele Volodimir Zelenski ar fi pe cale să-l demită pe comandantul forțelor armate, generalul Valeri Zalujni, după săptămâni de tensiuni, scrie The Economist.
Înlăturarea uneia dintre cele mai populare figuri din Ucraina ar fi profund controversată și ar marca un moment crucial în conflictul dintre Ucraina și Rusia. Până în prezent, Zelenski nu a anunțat că generalul va fi înlocuit. Dar acest lucru nu înseamnă că postul generalului Zalujni este în siguranță. Poate că pur și simplu nu s-a găsit încă un înlocuitor pentru el.
Nu a fost prima dată când a fost pus în discuție un plan de înlăturare a generalului, dar a fost cel mai convingător. O zi dramatică a început cu scurgeri de informații din partea deputaților, care fuseseră informați, probabil în mod strategic, despre un „set de documente” trimise spre semnare unei comisii de securitate.
Ulterior, surse din cadrul Statului Major General și apropiate generalului Zalujni au confirmat că se pregătea o remaniere. The Economist a reușit să confirme că a avut loc o întâlnire în prima parte a serii, în cadrul căreia președintele l-a informat pe generalul său că a decis să îl demită. Lui Zalujni i s-a oferit la schimb un alt rol: secretar al Consiliului de securitate națională. Acesta a refuzat.
Vestea a ajuns în curând în presa locală. Ministerul Apărării și Administrația Prezidențială au negat că generalul ar fi fost demis, ceea ce, din punct de vedere tehnic, era adevărat. Dar problemele – relația disfuncțională dintre președinte și generalul său și suspiciunile din biroul președintelui că generalul nutrește ambiții politice – nu au dispărut. Ambii bărbați par afectați de această dispută, iar disputele dintre conducerea politică și comandamentul militar al Ucrainei îi îngrijorează pe principalii aliați ai acesteia.
Doi generali sunt menționați ca fiind candidați la funcția lui Zalujni: Oleksandr Sirski, de 58 de ani, și Kirilo Budanov, de 38 de ani – ambii considerați apropiați de echipa prezidențială. Generalul Sirski, unul dintre cei mai experimentați ofițeri ai armatei, a fost creierul operațional din spatele a două dintre cele mai remarcabile victorii ale Ucrainei împotriva Rusiei în 2022: în jurul Kievului și în regiunea Harkov. Însă abordarea sa dură l-a făcut nepopular în anumite părți ale armatei. Anul trecut, el a sacrificat comandanți experimentați în apărarea, probabil inutilă, a micului oraș Bahmut.
Generalul Budanov, enigmaticul și ambițiosul șef al serviciilor de informații militare ale Ucrainei, este adeptul unei abordări mult mai neconvenționale. El nu a mai condus până acum forțe armate convenționale – sau o organizație de dimensiunea armatei ucrainene, care are în prezent aproximativ 1 milion de angajați. Unii au sugerat că a refuzat postul în ultima clipă. Un coleg apropiat insistă asupra faptului că generalul Budanov nu a încercat să obțină fotoliul generalului Zalujni, dar că nici nu avea dreptul să refuze o poziție militară. „Nu tu ești cel care ia aceste decizii”, subliniază colegul acestuia.
Zvonurile vin într-un moment critic. Contraofensiva de vară a Ucrainei a eșuat, iar aceasta se confruntă cu incertitudinea legată de sprijinul extern la care poate spera. Este puțin probabil ca bătălia privind viitorul generalului Zalujni să ducă la reînnoirea finanțării, deoarece comandantul este foarte apreciat în Occident. Trupele ucrainene de pe linia frontului se plâng deja de lipsa de muniție. Unitățile rusești trag de cinci ori mai multe obuze decât ucrainenii și înregistrează câștiguri teritoriale modeste în estul țării.
Propagandiștii ruși au început deja să sărbătorească. „Fie că Zalujni va fi concediat sau nu, fie că va fi înlocuit de Budanov sau Mudanov – haosul din ograda lor este util. Și arată bine”, a scris pe canalul său Telegram Margarita Simonian, șefa postului Russia Today, o portavoce a Kremlinului.
Apărarea Kievului și a nord-estului Ucrainei la începutul războiului a făcut din generalul Zalujni un simbol, o statuie. Sondajele de opinie l-au arătat în mod repetat mai popular decât președintele; acest lucru a creat tensiuni între cei doi, care se aflaseră inițial în relații bune. În special, susținerea de către general a unei fundații caritabile înființate în numele său în aprilie 2022 a fost considerată de unii ca fiind prea politică. Generalul Zalujni a susținut că nu are ambiții politice, dar s-a despărțit de mai mulți consilieri în urma scandalului.
Zelenski nu este singura persoană care a remarcat popularitatea generalului. Personalități proeminente din opoziție, până acum marginalizate de nevoia de unitate națională, au început să se alinieze cu generalul Zalujni. Acest proces s-a accelerat în ultimele săptămâni, pe măsură ce zvonurile privind viitoarea destituire a generalului s-au intensificat. Fostul președinte Petro Poroșenko, care nu-și iubește prea mult succesorul, a profitat rapid de această dezordine. „Concedierea lui Zalujni, dacă este adevărată, va lovi în inima unității naționale”, a scris el.
O sursă din cadrul serviciilor secrete ucrainene prezice că încercările de a-l folosi ca pion politic pe generalul Zalujni vor continua. „Ne trezim dimineața și vrem să mâncăm”, spune sursa. „Alți oameni se trezesc dimineața și nu se pot gândi decât la a fi președinte”.
Nu este neobișnuit ca liderii să schimbe comandanții, chiar și pe cei de vârf, în timpul războiului. Uneori, acest lucru se întâmplă din cauza insubordonării, cum a fost cazul deciziei lui Harry Truman de a-l demite pe Douglas MacArthur în timpul războiului din Coreea, după ce generalul a subminat public politica americană și a sfidat ordinele președintelui. În 2010, Barack Obama l-a demis pe Stanley McChrystal, comandantul său suprem în Afganistan, după ce acesta și personalul său au făcut remarci denigratoare la adresa președintelui.
În alte ocazii, generalii sunt demiși pentru performanțe slabe. Abraham Lincoln l-a concediat pe George McClellan în timpul războiului civil american pentru greșeli militare. Sir John French a fost concediat din funcția de șef al Forței Expediționare Britanice în 1915, după ce nu s-a adaptat la războiul de tranșee. Obama l-a concediat pe generalul David McKiernan de la postul său din Afganistan după numai 11 luni, pe motiv că nu avea instinctele îndrăznețe necesare pentru a redresa războiul.
Istoria militară abundă, de asemenea, de cazuri în care comandanții au fost demiși din motive mai puțin nobile. Generalii sunt adesea figuri eroice și îndrăznețe, eclipsându-și stăpânii politici fie prin succesele de pe câmpul de luptă, fie prin publicitate proprie – sau ambele, ca în cazul lui Ariel Sharon, un tânăr ofițer israelian și viitor premier care a acordat interviuri presei străine după isprăvile sale din războiul de Yom Kippur.
Acest lucru generează invidie și resentimente. Generalul MacArthur a fost considerat un candidat plauzibil al republicanilor la președinție în anii 1940. David Petraeus, înlocuitorul generalului McChrystal și ulterior director al CIA, a atras zvonuri persistente de ambiție politică, ceea ce i-a determinat pe consilierii dlui Obama să ceară asigurări că generalul nu va candida împotriva președintelui în 2012.
O dinamică similară pare să fi influențat decizia lui Zelenski de-a se descotorosi de generalul Zalujni. Este adevărat, au existat diferențe de opinie în chestiuni militare. Generalul l-a presat public pe Zelenski să lanseze o mobilizare pe scară largă, dar președintele s-a opus, știind că ar fi nepopular. Au existat, de asemenea, dezbateri aprinse între Palatul Prezidențial și Statul Major General privind strategia militară, inclusiv discuția despre Bahmut. Dar, în cele din urmă, probabil că profilul politic în continuă ascensiune al generalului Zalujni a fost cel care a agitat apele în relația cu Zelenski.
Un președinte are dreptul de-a schimba un comandant în care nu mai are încredere: subordonarea conducerii militare față de cea civilă este o piatră de temelie a democrației. Iar dacă va fi numit, înlocuitorul generalului Zalujni va fi fără îndoială eficient. Însă înlăturarea unui om atât de popular printre soldații săi și în rândul publicului implică riscuri politice și militare.
Nu este clar cum se va încheia această poveste. Dar dacă Zelenski își păstrează comandantul său de top, va părea slab. Dacă îl concediază, felul neîndemânatic în care a fost gestionat scandalul nu va face decât să afecteze încrederea în conducere. Ca de atâtea ori în acest conflict, nu există victorii ușoare.
