Nadia Comaneci
Computerul care afişa nota concurenţilor nu era programat să arate nota 10, aşa că după exerciţiul Nadiei, pe ecran a apărut nota… 1.00. Reputatul jurnalist sportiv şi scriitor de cărţi pe teme sportive Ioan Chirilă nota, în cartea sa numită „Nadia” (apărută în 1977 la Editura Sport-Turism): „18 iulie 1976 (…) Nadia se apropie de paralele. E ultimul exerciţiu al serii (…) Nadia s-a pregătit de atac. Pare încruntată (…) Atacul se produce pe neaşteptate. (…) Nadia ajunge în vârf. Echilibru perfect. Coboară rapid, într-o volută, evitând şocul cu paralelele. (…) Zbor final! Stop!! Urale!!! Nadia e înfierbântată de efort. Pentru prima oară obrajii ei sunt rumeni. (…) Nadia aşteaptă. ‘Şi deodată, cum avea să scrie mai târziu Karoly (Bela, antrenorul Nadiei – n.r.), s-a prăbuşit Niagara peste sala Forum. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost apariţia notei pe tabela electronică, acel 1.00 – din lipsă de prevedere – care a făcut înconjurul lumii, exprimând, parcă, revolta omului împotriva tehnicii atotstăpânitoare. Apoi totul s-a transformat într-un tumult. (…) Nadia a ieşit, în sfârşit, din carapacea sa, şi a ridicat braţele sus, oferind fotoreporterilor şi operatorilor cea mai adevărată imagine a victoriei’, scria Bela (Karoly – n.r.)”.
În aceeaşi carte, Ioan Chirilă adăuga: „Primul 10! Faimoasa lipsă de prevedere a computerului de la Montreal care nu şi-a programat nota zece. Un copil, Nadia Comăneci, l-a obligat, zâmbind, să-şi recunoască greşeala”. Iar Bela Karoly mărturisea: „Nadia a fost extraordinară. În primul rând, pentru acest 10!”.
În 1976, tânăra gimnastă a intrat în paginile celebrei „Guiness Book”, cu prima notă 10 la gimnastică, dar şi în istoria olimpiadelor, cu cel mai mare total în concursul individual compus – 79,275 din 80 de puncte posibile, dar şi drept cea mai tânără campioană olimpică (triplă – la individual compus, paralele şi bârnă). La Montreal, Nadia a cucerit trei medalii de aur, (…) cu note maxime, potrivit volumului „Campionii secolului XX”, Editura Fundaţiei AGERPRES, 2000.
„Exuberanţa latină a Nadiei Comăneci, scria un reporter elveţian, încântat de cutezanţa, verva şi abilitatea micii românce, va schimba în mod fundamental aspectul gimnasticii feminine. Noutăţile prezentate de Nadia Comăneci, stilul său foarte personal, tehnica perfect cizelată şi dinamismul exerciţiilor au însemnat o ieşire din şablon, într-o disciplină ce devenea prea academică. Dintr-un sport, altădată pentru iniţiaţi, gimnastica a fost transformată de Nadia Comăneci într-un sport-spectacol pentru toţi”, nota volumul „Campionii secolului XX”.
După primul 10, au urmat alte şase note maxime pentru sportiva româncă. Întrebată de ziarişti, la acel moment, care este secretul ei, Nadia spunea: „Munca grea a făcut totul să fie uşor! Acesta este secretul meu!”.
„Nimeni nu ştie când anume intră în istorie. Nu există manuale de specialitate în domeniu, care să-ţi spună cum să faci faţă momentului. Cum la paralele concurasem ultima, am început imediat să mă încălzesc pentru bârnă. În timp ce-mi făceam încălzirea pentru bârnă, pe panoul electronic s-a afişat nota. Un 1.00. Am continuat să mă încălzesc fără să-mi pese de ce se întâmplase, concentrată asupra următorului exerciţiu. Béla a venit lângă mine şi l-am întrebat: ‘Dom’profesor, e într-adevăr un zece?’. Zâmbetul i s-a lăţit de la o ureche la cealaltă şi a zis că da.”, îşi amintea Nadia cu nostalgie, după mulţi ani de la acea performanţă.
Tot în volumul „Nadia”, Ioan Chirilă scria: „Nadia este un personaj de poveste. La paisprezece ani ea a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară de la Montreal din 1976, iar la jocurile din Canada a fost prima gimnastă care a obţinut scorul perfect de zece la olimpiadă, triumfând cu trei medalii de aur – la individual compus, bârnă şi paralele, o medalie de argint – echipa compus, respectiv medalie de bronz la sol. Momentul în care campioana a obţinut nota perfectă a făcut înconjurul lumii şi s-a transformat într-un eveniment mondial – când reporterii au invadat sala. (…). Incontestabil, Nadia a fost cel mai mare boom din istoria gimnasticii. Nu numai pentru că a făcut de râs computerul din Montreal, ci şi pentru alura sa de prinţesă.”
„Nadia a fost un moment unic în istoria gimnasticii. Cu ea se încheie epoca de vis a gimnasticii. Tot ce urmează sunt mici capodopere tehnice cărora le lipseşte însă farmecul inegalabil al fetei din Oneşti”, mai scria Ioan Chirilă.
Momentele de emoţie şi apoi de bucurie oferite de Nadia la Montreal au fost transmise românilor de inegalabilul comentator sportiv Cristian Ţopescu. „Publicul oftează la fiecare element de mare dificultate al Nadiei Comăneci. Auziţi cum vibrează sala. Flash-urile clipesc neîncetat şi Nadia iese şi stă. Foarte bună aterizarea. Excepţional exerciţiul Nadiei Comăneci! Parcă niciodată inimile noastre nu au vibrat cu atâta emoţie ca în faţa acestei prodigioase demonstraţii de artă a unei fetiţe de 14 ani. Nadia Comăneci, un nume familiar nu doar iubitorilor de sport din România, ci şi celor din întreaga lume. 10!”, spunea Cristian Ţopescu.
Ziariştii o numeau în acele zile „Zeiţa de la Montreal”, iar presa titra: „S-a născut o stea!” (Newsweek, 2 august 1976), „Este perfectă!” (Time, 2 august 1976), „A acaparat spectacolul!” (Sports Illustrated, 2 august 1976).
La 40 de ani de la momentul primului 10, marea campioană declara pentru Reuters: „Îmi amintesc când am început exerciţiul. Am crezut că am reuşit o evoluţie bună, însă nu m-am gândit că am avut o evoluţie perfectă. Ştiu că nu m-am uitat la tabelă, deoarece mă gândeam deja la exerciţiul de la bârnă după ce terminasem. Apoi am auzit un zgomot mare în sală, m-am uitat în jur, am întors capul şi am văzut tabela. Prima oară am văzut numărul meu de concurs, 073, iar apoi nota 1.00 care era dedesubt. (…) Totul s-a petrecut foarte repede”. Ea a adăugat: „Obţinerea primului 10 din istorie a fost un lucru mare, însă faptul că nici măcar tabela electronică nu şi-a putut da seama cum să afişeze scorul a făcut povestea şi mai istorică”.
Olimpiada din 1976 a intrat în istorie drept „Olimpiada Nadia Comăneci”, datorită performanţelor strălucitoare obţinute de foarte tânăra gimnastă din Oneşti. (…) Nadia primeşte şapte note de 10 (primele în istoria concursurilor oficiale de gimnastică) şi stabileşte un „record absolut” – 20 de puncte la paralele”, notează „Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România”, vol. II, apărut la Editura Aramis în 2002.
Cu ocazia aniversării a 40 de ani de la primul 10 olimpic al gimnasticii, Romfilatelia a introdus în circulaţie o emisiune specială de mărci poştale, făcându-i pe iubitorii sportului – şi nu numai pe aceştia – să retrăiască emoţia acelei zile de 18 iulie 1976, când un copil a schimbat o lume, Nadia Comăneci, conform site-ului http://romfilatelia.ro/.
„Proiectul filatelic pe care Romfilatelia este onorată să-l dedice sportivei ‘absolute’ constă într-un timbru şi două coliţe, una dantelată, numerotată cu negru, cealaltă nedantelată, numerotată cu roşu, ce ilustrează sugestiv momentul 18 iulie 1976, când gimnasta olimpică a atins perfecţiunea şi a dominat prin tehnica sa impecabilă. Pe manşeta ilustrată a coliţei dantelate este figurat pe fundal cuvântul zece în cele şase limbi oficiale ale ONU – engleză, franceză, spaniolă, rusă, arabă, chineză. Imaginea copilei de 14 ani este adusă în prezent prin imaginea actuală a campioanei. Cele două coliţe aduc filateliştilor în dar două premiere – un tiraj simbolic, 2016 exemplare, sugerând marcarea în acest an a celor 40 de ani de la primul 10 olimpic al gimnasticii, cât şi două tipuri de hârtie specială (Tullis Russell, Anglia), pe care coliţele sunt tipărite şi care prezintă elemente de siguranţă vizibile cu ochiul liber şi respectiv, vizibile doar în lumină ultravioletă. Emisiunea este completată de un plic prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 32 de timbre, minicoala de 5 timbre + 1 vinietă (două modele), coliţa dantelată şi coliţa nedantelată”, notează site-ul http://romfilatelia.ro/.
După JO de la Montreal, două dintre elementele prezentate de Nadia în evoluţiile sale îi poartă numele – „Coborâre Comăneci” şi „Salt Comăneci. Ea a devenit cel mai bun sportiv român al tuturor timpurilor care a fost înscris în International Gymnastics Hall of Fame, în anul 1993.
sursa agerpres
