Pe 20 şi 27 octombrie, emisiunea „Adevăruri despre trecut” pătrunde în lumea închisă a gimnasticii de performanță. Documentarul „Fabrica de 10”, realizat de Irina Luca, intră în culisele sportului cu cele mai multe medalii olimpice din epoca dictaturii comuniste. Povești despre înfometare, bătăi, jigniri ies la iveală. Primul episod, miercuri, 20 octombrie, ora 22.00, TVR 1.
Nadia Comăneci
Pentru „Fabrica de 10”, documentarul pe care TVR 1 îl va difuza în două părți în emisiunea „Adevăruri despre trecut”, Irina Luca a stat de vorbă cu foste gimnaste olimpice și antrenori.
„În epoca dictaturii comuniste, gimnastica, sportul cu cele mai multe medalii olimpice era, pentru privitori, prilej de mândrie și bucurie națională. Când admiram săriturile incredibile, grația, concentrarea gimnastelor și ascultam emoționați Imnul României, nu bănuiam abuzurile din spate. Astăzi, povești despre înfometare, bătăi, jigniri, antrenamente istovitoare încep sa iasă la iveală.”
„Cred că am iertat foarte mult din ce s-a întâmplat atunci, dar nu uit”, mărturisește Georgeta Gabor, fostă gimnastă care a făcut parte din Lotul Olimpic de la Montreal.
După ce a studiat arhivele Securității și ale Ministerului de Externe, cele 36 de volume din Dosarul „Problema Sport”, istoricul Stejărel Olaru a scris cartea „Nadia și Securitatea”, povestea păienjenișului de informatori și decidenți politici din jurul sportivei.
Întrebat cât de politizată era gimnastica în România, Stejărel Olaru răspunde: „Totul era politizat, nu doar gimnastica. Așa era construit sistemul. Gândiți-vă că Ceaușescu ajunsese să indice câte medalii să câștige un sportiv sau o echipă care participa la un campionat internațional. Am aflat, de exemplu, că la sfârșitul anilor ’70, Elena Ceaușescu obișnuia să indice ca Nadia să aducă „vreo 2 – 3 medalii de aur”. Atâta timp cât sportul făcea excelență, nu numai în gimnastică, ci şi în fotbal, tenis, handbal, Nicolae şi Elena își dădeau cu părerea, iar părerea lor se transforma în obiectiv politic”.
Iar dacă pentru Anca Grigoraș, acum Președintă a Comitetului Tehnic Feminin al „European Gymnastics”, „gimnastica a fost o mare familie”, pentru Georgeta Gabor, a fost un lung șir de abuzuri: „Când te coborai de pe podium și te urcai în mașină, intrai în aceeași rutină: la fel n-am mâncat în seara aceea. (…) Te cântărea de două ori, de trei ori pe zi, de 4 ori. Și dacă beai o gură de apă, era normal ca 5 grame să se vadă (…) Nu ținea nimeni cont de noi, nu te întreba nimeni dacă ți-e rău sau ți-e bine, dacă iți dorești sau nu îți dorești ceva, dacă ești sănătos sau nu… Nu, tu erai bun pentru a obține niște rezultate. Și a culege alții niște lauri. Fiecare, cumva, eul îl avea satisfăcut. Fiecare dintre cei din jurul nostru. De la părinți, profesori, antrenori, conducători. Fiecare, la un anumit nivel, a primit ceva pentru rezultatele astea”.
Iar poveștile sunt completate, în documentar, de multiplu medaliata la Jocurile Olimpice de vară din 1984 de la Los Angeles, Katy Szabo: „Bătăile făceau parte din program. Cât am fost mică, mă gândesc ca așa o fost sistemul. Dar niciodată nu mi-am pus întrebarea: Oare așa trebuie făcut? Poate era în program. Nu știu”.
„O poveste are întotdeauna trei versiuni” – scrie Nadia Comăneci în autobiografia „Scrisori către o tânăra gimnastă”: „Versiunea ta, a mea și adevărul”.
„Versiunea Nadiei nu apare în documentar. Invitată să vorbească despre ce a însemnat gimnastica românească înainte de 1989, Nadia a răspuns că își amintește foarte puțin, doar anumite participări la competiții internaționale”, precizează Irina Luca, realizatoarea documentarului.
Cele două părți ale documentarului „Fabrica de 10” vor putea fi urmărite sub genericul „Adevăruri despre trecut”, la TVR 1, miercuri, pe 20 şi 27 octombrie, la ora 22.00.
CUVINTE CHEIE
Articole pe aceeaşi temă
