După 40 de zile într-un adăpost anti-bombe, două refugiate ucrainene și 17 câini au început o nouă viață în Polonia

17 Iunie 2022, 11:21 (actualizat 17 Iunie 2022, 11:26) Știrile TVR |

două refugiate ucrainene și 17 câini au început o nouă viață în Polonia / Captură video CNN

Jackson, fondatorul organizației non-profit Planting Peace, a plecat din casa sa din Florida în Polonia, la scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina. El estimează că a ajutat să găsească locuințe aproximativ 300 de refugiați, inclusiv mulți proprietari de câini care s-au luptat să rămână împreună cu animalele lor de companie.

„Dacă te plimbai prin taberele de refugiați, erau atât de mulți oameni care și-au adus câinii. Și asta are sens. Este o extensie a familiei lor”, a spus Jackson pentru CNN.

Jackson a aflat că animalelor care veneau din Ucraina nu li s-a permis să se amestece cu câinii locali, în adăposturile poloneze, din cauza preocupărilor legate de transmiterea de boli. Așadar, a găsit recent un adăpost pentru animale gol, în orașul Poznan, și a primit permisiunea de a-l prelua și folosi.

Duba cu câini

O organizație de salvare, copleșită de numărul de cazuri din Ucraina, a fost prima care a trimis câini la adăpostul lui Jackson. A sosit o dubă care transporta 17 câini, alături de două refugiate, Valerie Liscratenko și mama ei, Liliana.

Când au venit la noi, tot ce știam era că nu aveau bani și nu aveau unde să meargă”, a spus Jackson. „Și am putut vedea imediat că erau buni cu câinii… Nu m-am putut abține să nu observ că toți câinii îi iubeau cu adevărat.

Ulterior, el a aflat că cele două femei au petrecut 40 de zile într-un adăpost anti-bombă din Ucraina, îngrijind acești câini.

Câinii i-au ajutat să treacă prin cele mai rele 40 de zile din (viețile lor) și (ei), la rândul lor, i-au ajutat să treacă prin cele mai rele 40 de zile din viața lor”, a spus Jackson.

Salvarea câinilor de război

Prin intermediul unui traducător, Liscratenko a declarat pentru CNN că ea și mama ei au dragostea pentru câini în sânge. De când era mică, au avut căței acasă, iar mama ei aducea uneori acasă câini fără stăpân, pentru a le oferi hrană și îngrijire medicală.

Cu o zi înainte de începerea războiului, s-au mutat în adăpostul anti-bombă cu cățeii în grija lor și au lăsat câțiva câini mai în vârstă în fabrica din apropiere, unde Liscratenko lucra ca paznic.

Cele două femei alergau zilnic de la adăpost la fabrică, pentru a-i hrăni. Dar când bombardamentele au devenit prea intense, au decis să aducă restul câinilor la adăpostul de anti-bombe.

Liscratenko a spus că ea și mama ei au așteptat momentul potrivit într-o dimineață – după ce s-a încheiat interdicția de circulație de peste noapte și înainte să înceapă de obicei bombardardamentele – pentru a face și ultimul drum la fabrică. Au descoperit că unii câini erau prea bolnavi sau răniți pentru a veni cu ei, așa că au adunat toți câinii pe care i-au putut lua și i-au dus în adăpost. Ea a spus că, după ce au ajuns în siguranță, o bombă a explodat chiar în locul de unde au plecat, în fabrică.

Ele nu au vrut să părăsească adăpostul anti-bombe, dar pe 4 mai, Liscratenko a decis să plece pentru că apa de băut a fost contaminată, iar oamenii și câinii de acolo au început să se îmbolnăvească.

Au găsit un adăpost pentru animale în Ucraina, iar oamenii care lucrau acolo au văzut postările lui Jackson pe rețelele de socializare, despre primirea câinilor care treceau granița. Așadar, l-au contactat și au aranjat călătoria celor două femei, care i-au însoțit pe câini, către Polonia.

Începând o nouă viață

Când Liscratenko și mama ei au ajuns la adăpostul de animale Planting Peace din Polonia, Jackson a spus că a realizat că sunt nervoase și speriate.

„Nu cunoșteau Planting Peace… sunt într-o țară nouă. Ei nu vorbesc limba. Noi nu vorbim limba lor”, a spus el.

Ca refugiați, Jackson a spus că Planting Peace i-ar fi ajutat oricum pe Liscratenkos, dar pentru că erau atât de grozavi cu câinii și aveau o legătură puternică cu ei, i-a angajat să lucreze la adăpost.

Ele îi cunosc incredibil de bine pe acești câini. Așadar, au putut transmite aceste cunoștințe veterinarului… „acest câine nu a mâncat, acest câine nu a băut”. Deci, acest lucru a fost, evident, incredibil de valoros”, a spus el.

Liscratenko numește câinii ”copiii ei” și spune că au trecut prin iad împreună și au ajuns în paradis. Ea spune că oamenii de la adăpost nu vorbesc toți aceeași limbă, ci se înțeleg pentru că dragostea este cea care îi unește.

Source

Distribuie știrea