• Sun. Oct 24th, 2021

Știrea de Azi

Actualitatea într-un singur loc.

EROII DIN RĂZBOI. Povestea lui Isac Juravschi, care la doar 17 ani el a plecat voluntar pe front pentru a elibera Basarabia

May 30, 2021
30 Mai 2021, 17:22 (actualizat 30 Mai 2021, 20:39) |

Isac Juravschi s-a născut  aprilie 1923, în localitatea Talmaz, județul Tighina ,din Basarabia, o comună cu 3000 de locuitori, situată pe malul Nistrului. Tatăl lui a fost pescar iar mama croitoreasă. Destinul său s-a schimbat major la vîrstă de 11 ani, când, într-o perioadă de secetă cumplită în Basarabia, a trebuit să se refugieze, singur, la București. În Gara de Nord, în timp ce privea cu uimire la ce era în jurul său, a fost observat de generalul Alexandru Gavrilescu, care abia coborise și el dintr-un tren. Aflând că este singur dar și moldovean, ca și el, ofițerul l-a luat sub protecția sa.

“M-a luat de mână și m-a dus la Brigada 1 Grănicerească de artilerie. Acolo, a dat ordin să-mi fie luate măsuri și să mi se confecționeze ținută din stofă ofițerească, să primesc cizme. Și mi-a zis: De aici încolo te vei numi Micul Napoleon!”, povestește Isac Juravschi.

Isac a primit de la general un ponei cu care a învățat să călărească. În ziua de 10 mai a defilat călare alături de generalul Diviziei prin fața tribunei Regelui Carol al II-lea. Calul era dresat să se lase într-un genunchi pentru a saluta. Micul soldat l-a impresionat pe Rege, care a ținut să-l recompenseze.

Protejat în continuare de generalul Alexandru Gavrilescu, basarabeanul a urmat liceul, în București. În anul 1940, când Basarabia a fost cedată Uniunii Sovietice, părinții lui Isac au fost deportați în Siberia, fapt care l-a întristat foarte tare. Generalul a fost și atunci alături de el și l-a îmbărbătat  spunându-i că românii vor lua Basarabia înapoi. Nu după mult timp, România a intrat în război împotriva Uniunii Sovietice.

La doar 17 ani, el a plecat voluntar pe front pentru a elibera Basarabia. Botezul focului a fost în comuna Tulucești de lângă Galați. Trupele române au avansat și au ajuns până în județul Tighina, aproape de casa părintească a lui Isac, cel ajuns acum la vârsta adolescentei. Apoi, a plecat spre Odesa, unde militarii români au cucerit o cazemată la Dalnic. A fost bătălie mare, deoarece era un punct fortificat care apăra portul Odesa. Acolo,  Isac a dat dovadă de eroism. Date fiind statura și alura sa, el a primit o misiune foarte importantă.

Isac Juravschi: „Mi-a pus o grenadă care exploda cu întârziere , să merg tîrîș , s-o împing cu o prăjină, s-o bag pe crenelul cazematei – era calculată de nemți – și când ajungea în zona aia, exploda. Și așa s-a cucerit această fortificație.”

Isac Juravschi a luptat și pe frontul de Vest, unde a fost rănit, un fapt pe care pare să îl considere aproape nesemnificativ, din felul în care povestește aceasta cumpănă a vieții sale: “La Tisa, am uitat să spun, am fost rănit la piciorul stâng și în spate de o schijă de obuz.  La podul de pontoane, când l-am trecut, ne mitraliau nemții de pe dig. Am trecut acolo și am pus tunurile ușoare, aveam tunuri germane semiautomate, băgai obuzul, trăgeai, îl arunca afară automat. De acolo, rănit fiind, m-au transportat la Careii Mari, la castelul Károlyi de acolo. Acolo mi-au extras glonțul din picior și m-au expediat la colegiul Carol, la Craiova”.

După un concediu de recuperare, Isac s-a întors pe front.

“Mi-am făcut o echipă cu care am plecat pe front și am ajuns la Debrecen unde i-am ajuns pe cei care făceau parte din Regimentul meu. Ne-am încadrat între ei și am mers la Brno, bătălia de cucerire a Pragăi”, își amintește veteranul de război.

Pentru faptele sale de vitejie, Isac Juravschi a primit mai multe decorații din partea Casei Regale. După 1948, comuniștii au interzis purtarea acestor medalii.

Mai mult, comuniștii l-au împiedicat să meargă în Cehoslovacia, unde urma să fie decorat pentru aportul său la eliberarea acestei țări. Cehoslovacii nu au uitat însă de el.

Tânărul Isac a urmat după război Institutul Geografic Militar, unde a intrat cu examen printre primii. A fost declarat chestor de an, motiv pentru care  s-a încercat racolarea lui de către Securitate.

În primii ani ai României comuniste, rușii căutau să-i vâneze pe toți basarabenii, în special pe militari, să îi ducă în Basarabia. La sfatul unui apropiat, Isac a decis să se stabilească la Brașov, unde era mai în siguranță. Aici a cunoscut-o pe prima soție, care lucra la primărie. Era șefa Serviciului Stare Civilă. S-a angajat la Institutul de Cercetare și Proiectare, unde a proiectat rețele de conducte de gaz metan și a ajuns șeful Serviciului Studii și Cercetare și Proiectare teren. La cei 98 de ani împliniți de curând, colonelul Isac Juravschi se gândeste în continuare la România și e la curent cu evenimentele geopolitice din zona țării noastre.

“Pentru mine, România înseamnă mama, patria mea. Familia mea e România. Frații mei mai mici sunt militarii de azi, pe care îi îmbrățișez cu drag”, spune Juraavschi.

Veteranul de război a rămas fidel Vânatorilor de Munte, arma în care a fost încadrat și Regele Mihai I, personalitate pe care care fostul militar a admirat-o și a respectat-o. În 1923 au fost înființate primele divizii de vânători de munte din Armata Română, de aceea, Isac Juravschi spune că s-a născut odată cu Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din Braşov, motiv pentru care vrea să-şi şi serbeze centenarul odată cu ea.

Source

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *