Antonescu voia că elevii să dea piept cu rușii. Din aceste motiv, Nicolae Streian spune că a ajuns de pe băncile școlii direct la instrucție militară în regimentul 94 infanterie din Orșova, deși iubea școala, mai mult ca orice. Aflase deja că rușii cuceriseră Iașiul și porniseră spre București când a primit ordinul de înrolare.
Era la Radna, în septembrie 1944, în timpul pregătirilor intensive, când ofițerul de gardă i-a anunțat că războiul a încetat. Din avioanele germane cădeau afișe pentru descurajarea luptelor, însă recucerirea Ardealului devenise deja țelul tinerilor militari. Treceți batalioane române Carpații cântau încolonați elevii, către Păuliș.
Așa au reușit să țină în loc trupele germane și ungare o mână de elevi ostași sub comanda colonelului Alexandru Petrescu. Dintre ei, foarte puțini mai trăiesc acum, iar Nicolae Streian se numără printer ei.
Reputatul profesor Streian și-a dedicat întreaga viață școlii și elevilor. Până anul trecut, a meditat benevol copiii la matematică. Are un fiu acum în vârstă de 70 de ani, nepoți și strănepoți și bucuria, că atunci când iese la cumpărături, la 10-20 de metri, cineva îl salută cu respect. Cu bătălia de la Păuliș mereu în gând, își mai dorește că tinerii să nu uite ce înseamnă curajul, devotamentul și dragostea de țară.
