Sabrina Voinea este speranţa României la gimnastică. Are doar 16 ani, 1,62 metri înălțime şi a adunat forţa ei cu cea a mamei sale, la aceste Jocuri Olimpice. Mama ei, Camelia Voinea, este şi cea care o încurajează zilnic şi o antrenează. După 12 ani de pauză, echipa României de gimnastică a revenit într-o finală olimpică, iar Sabrina este decisă să-şi întreacă în performanţe mama, şi ea participantă la Jocurile Olimpice, în 1988, la Seul.
Sabrina Voinea, gimnastă în lotul României: De mică-mi doream să merg cu mama la sală. Am plâns, am plâns, am plâns până ce într-o zi am pus stop, că vreau la sală cu mama și a venit acasă. A venit acasă, m-a luat. De atunci am început să mă aliniez cu fetele, să mă joc în groapa cu bureți și mi-a plăcut gimnastica.
Sabrina Voinea, gimnastă în lotul României: Sportul acesta nu este un sport foarte ușor, e foarte multă muncă, seriozitate și am văzut-o pe mama mai specială.
Camelia Voinea, fostă gimnastă, mama și antrenoarea Sabrinei: Eu am făcut gimnastică de la 4 ani la 20 de ani. Imediat am intrat în sala de gimnastică ca și antrenor. N-a fost ușor, dar ne-am impus un țel și l-am realizat, alături de echipa României. Ca gimnastă am fost la o olimpiadă, acum ar fi a doua ca antrenoare și emoțiile sunt mai mari ca antrenor.
Cum e să fii antrenorul propriei fiice?
Camelia Voinea, fostă gimnastă, mama și antrenoarea Sabrinei: Nici eu nu am crezut că va fi atât de bine.
Sabrina Voinea, gimnastă în lotul României: Eu această olimpiadă o iau ca pe orice concurs, doar că mă concentrez mai mult. O iau ca pe un show pentru că mie îmi mie îmi place foarte mult să am publicul aproape și oamenii aproape și nu mă încarc negativ și mă duc să spun că mă lupt cu cele mai bune sportive și că vreau să le depășesc.
Camelia Voinea, fostă gimnastă, mama și antrenoarea Sabrinei: Are nerv, are niște idealuri, ea tot ceea ce își propune trebuie să realizeze. Niciodată nu se abate de la drum, niciodată nu se oprește la jumătatea drumului.
Mama e mama sau e antrenoarea?
Sabrina Voinea, gimnastă în lotul României: În sala de gimnastică e antrenoare și în timpul liber este mama. Și cea mai bună prietenă a mea. Mulțumesc că mi-a dat viață și că m-a crescut atât de frumos și că am ajuns unde am ajuns. Că am luat exemplu de la ea, că e frumoasă, că e iubitoare, că mă înțeleg foarte bine cu ea, că e puternică.
