Un medic iranian a ales să profeseze în România şi să aducă la noi în ţară, cu ani în urmă, o specializare care dă şanse la viaţă copiilor nenăscuţi – medicina materno-fetală. Medicul operează bebeluşii cu probleme înainte de a se naşte, iar unele intervenţii au reprezentat premiere pentru România. Datorita operaţiilor intrauterine realizate de el, s-au născut peste 300 de copii sănătoşi.
Hadi Rahimian îşi conturează ideile despre locul lui în România, despre cum priveşte această ţară şi despre datoria pe care consideră că o are aici.
Medicul Hadi Rahimian: Cuvântul acesta străin, din punctul meu de vedere, e ceva foarte relativ. Poţi să fii străin şi în ţara ta şi să fii foarte familiar în altă parte. Trebuie să mă simt şi eu dator într-un fel, să dau asta înapoi oamenilor. Şi oricum e ţara mea, trebuie să stau să lucrez pentru ea, să pun umărul, să împing un pic înainte.
Şi pentru că în cabinet îşi face datoria de medic de dimineaţa până seara, iar uneori chiar 24 din 24 de ore, a cerut să i se amenajeze un anumit spaţiu.
Hadi Rahimian s-a născut într-un oraş aflat la 400 de kilometri de Teheran.
La 18 ani, în 1980, când a vrut să dea la facultate, Irakul a atacat Iranul.
Timp de patru ani a fost pe front. Din suferinţă i s-a conturat si viziunea despre viaţă, dar şi planul de viitor.
Medicul Hadi Rahimian: Viaţa e aşa de scurtă. Noi ne trezeam dimineaţa, de exemplu, eram 10. Vedeai că la prânz din 10 rămâneam 8 sau 3 sau 4. Era moartea aşa de aproape. Când vezi oamenii cât de mult suferă, încerci să-i ajuţi. Singura meserie care poate cel mai mult să ajute pe oameni e meseria de medic.
Şi-a urmat visul, însă în România, înscriindu-se, în 1986, la Universitatea Carol Davila din Bucureşti.
În prealabil, timp de un an, a învăţat limba română. S-a specializat în medicină maternă fetală. Specialitatea pe care a adus-o în România, n-a fost primită din capul locului cu optimism.
Hadi Rahimian a ţinut să transmită ceva conaţionalilor săi.
Medicul Hadi Rahimian:Pentru mine, România este ţara care m-a primit, m-a dezvoltat şi m-a făcut ceea ce sunt şi mă simt dator faţă de ea, să împart din ceea ce mi-a dat, să dau şi înapoi. Dacă încercăm să fim un pic mai buni unii faţă de ceilalţi, să fim mai atenţi în comportamentul dintre noi şi să avem mai multă încredere în ceea ce facem, eu cred că o să schimbăm mult în România.
