Hendrik Sittig, directorul Programului Media pentru Europa de Sud-Est al Fundaţiei Konrad Adenauer: „Când democraţia este atacată, jurnaliştii nu pot rămâne neutri, ci trebuie sa ia atitudine”

04 Iulie 2022, 14:07 (actualizat 04 Iulie 2022, 14:11) Știrile TVR |

Hendrik Sittig, directorul Programului Media pentru Europa de Sud-Est al Fundaţiei Konrad Adenauer

Un interviu realizat de Mihai Rădulescu

Peste 1000 de jurnalişti din circa 100 de ţări au abordat provocările actuale ale meseriei de jurnalist, între care – firesc – invazia rusă în Ucraina a ţinut „capul de afiş”. Marea întrebare: cât de neutră poate rămâne presa atunci când relatează despre situaţii excepţionale precum războiul ruso-ucrainean?  În acest caz, povestea nu mai este despre echilibru, ci despre adevăr; când vorbim despre violentă, omoruri, război, nu trebuie să ascultam şi cealalta parte, ca să justifice crima”  – au raspuns voci importante ale presei internaţionale, care au subliniat insa că, în acelaşi timp, jurnaliştii nu trebuie să  renunţe la investigaţie si spirit critic.

Am profitat de ocazie pentru a obţine o opinie avizată din partea lui Hendrik Sittig, directorul unui proiect de succes pe care fundaţia germana Konrad Adenauer îl deruleaza de mai mulţi ani pentru jurnaliştii  din sud-estul Europei.

– În calitate de coordonator al unui program care acopera Europa de Sud-Est , aveți o imagine comparativă, actualizată permanent, a fenomenului media din regiune. În acest sens, cea mai recentă ocazie a fost panelul pe care l-ați organizat la GMF din Bonn, despre modul în care mass-media din România, Serbia și Bulgaria reflectă invazia rusă a Ucrainei. Aceste trei țări fac parte din aceeași zonă geografică, dar modul în care mass-media de masă acoperă războiul ruso-ucrainean pare să fie diferit. Care sunt concluziile dumneavoastră?

– În activitatea pe care o derulăm prin Programul Media pentru Europa de Sud-Est am observat, într-adevăr, perspective diferite asupra războiului rusesc din Ucraina, în cele zece țări pe care le acoperim în regiune. Mass-media reflectă societatea și, prin urmare, arată și polarizarea profundă conjuncturala. Cu toate acestea, trebuie spus că majoritatea mass-media din toate țările prezintă clar adevărul: Rusia a început acest război și este agresorul.  Acest lucru este cel mai evident în presa din România. În țările slave precum Bulgaria, dar mai ales Serbia, se resimt în mod tradițional influențe puternice rusești. Din păcate, aici sunt și mulți oameni care cred în campaniile rusești de dezinformare și manipulare.

(w500) Hendrik Si

– Unde şi în ce mod se manifestă cel mai puternic propaganda rusească?

-Cu siguranta in Serbia. Au existat, chiar și la începutul războiului, publicaţii tabloide care susțineau că Ucraina atacase Rusia. O minciună crasă – şi într-un titlu mare pe prima pagină! În opinia mea, asta nu are nimic de-a face cu jurnalismul, ci este propagandă pură, așa cum îi place Kremlinului. Este clar că regimul de la Moscova incearcă să-şi răspândească naraţiunile înşelătoare peste tot în Europa. Aici, jurnaliștii trebuie să facă mereu exact ceea presupune meseria lor: să cerceteze, să pună întrebări, să verifice faptele și să clarifice.

–  Care sunt principalele narațiuni în ceea ce privește manipularea și dezinformarea?

– De ani de zile sunt prezente în această regiune aceleași acuzaţii pe care  Rusia le face, iar si  iar, cu privire la presupusa amenințare reprezentată de NATO. Astăzi știm: nu a fost niciodată altceva decât o comunicare menită să consolideze regimul  de la Kremlin și să-l justifice pe plan intern. În spatele acestei propagande a fost mereu teama de a pierde puterea, teama de democrație și de statul de drept. NATO este o alianță defensivă, nu un agresor precum Rusia de astăzi a lui Putin. Nu a fost niciodată o amenințare pentru Rusia. Iar extinderea către est a NATO, care a avut loc numai conform dorințelor statelor suverane, a fost lucrul corect de făcut. Altfel, am avea un mediu de securitate foarte diferit astăzi. Și apoi, desigur, există marea narațiune cu care Kremlinul își justifică războiul de agresiune: denazificarea Ucrainei. Acest lucru este ridicol și absurd. Primii soldați ruși din Ucraina au crezut cu adevărat că vor fi salutați ca eliberatori, la fel ca străbunicii lor sovietici din Germania, în 1945. În schimb, i-au gasit pe bravii ucraineni stând în calea tancurilor.

–  Cum explicați aceste diferențe majore între percepţiile unor oameni care trăiesc în aceeaşi regiune? Ce cântărește mai greu decât geografia: istoria, cultura, politica?

– Am impresia că în unele cazuri deciziile politice sunt explicate de contexte istorice. De exemplu, președintele rus încearcă în prezent să convingă lumea că Ucraina ca națiune nu a existat niciodată și că țara face parte din Rusia. El invocă o viziune complet distorsionată și falsă asupra istoriei. Este pervers faptul că mii de oameni mor în prezent și milioane de oameni trebuie să-și părăsească casele din cauza acestei gândiri. În opinia mea, trebuie să se aplice principiul: politica ar trebui să modeleze prezentul și viitorul, istoria este pentru istorici. Apropo, nici religia nu ar trebui să joace un rol în politică.

–  Ce ar trebui făcut pentru a combate propaganda de la Kremlin? În general, ce trebuie făcut pentru a aborda marile probleme ale presei de astăzi, dezinformarea și știrile false, care îi subminează credibilitatea și valoarea socială?

–  Kremlinul încearcă de multă vreme să împartă și să distrugă societatea noastră liberă prin toate mijloacele cu războiul său hibrid, pe care l-a început Rusia. Dezinformarea și știrile false sunt instrumente importante în această strategie perversă de distrugere. Sunt plăgi digitale ale timpului nostru. Aici, încrederea în mass-media tradițională, cum ar fi radiodifuziunea publică, trebuie să fie consolidată, dar trebuie găsite și mijloace adecvate pentru dezvoltarea alfabetizării media. Propaganda rusă se găsește în toate țările și este foarte activă și în Germania. Este deosebit de periculos când politicienii și mass-media tradițională adoptă această propagandă falsă. După cum știți, rețelele sociale joacă un rol deosebit în răspândirea dezinformarii. Gradul de conștientizare a necesităţii de a lua măsuri împotriva lor a crescut în ultimii ani. Dar tot nu este suficient. În Germania, câteva legi au fost adoptate de când Actul legislativ privind serviciile digitale a fost recent aprobat la nivelul UE. O astfel de acțiune din partea statului este întotdeauna ca mersul pe sârmă, deoarece poate duce foarte repede la cenzură. Acest lucru trebuie monitorizat. Totuși, statul trebuie să reacționeze atunci când astfel de fenomene amenință democrația și în cele din urmă societatea.

– Uniunea Europeană a interzis radiodifuzorii de stat din Rusia, din cauza propagandei în sprijinul războiului. Este aceasta o soluție eficientă pentru a reduce discursul instigator la ură și știrile false? Pe de altă parte, interzicerea canalelor media este o soluție acceptabilă, în anumite situații?

–  Interdicția de pe canalele rusești poate fi privită critic la prima vedere. Trăim într-o societate pluralistă în care trebuie să existe multe voci diferite. Insa, informatiile prin care ne formam opiniile trebuie sa fie adevarate. Trebuie să fie adevărate, mai ales dacă prin intermediul acestora se iau decizii politice. Orice altceva ar fi fatal. De asemenea, nu există „fapte alternative” și nu trăim într-o „eră post-factuală”. Radiodifuzorii ruși sunt instrumente dovedite ale mașinii de propagandă bine finanțate a Kremlinului și a serviciilor sale secrete. Există suficiente dovezi pentru asta. În acest sens, a fost corect – mai ales având în vedere actuala situație de război și amenințarea pe care o reprezintă agresorul Rusia – să fie interzise aceste stații.

– Este posibil ca mass-media, în special posturile publice, să rămână neutre faţă de  războiul din Ucraina? Sau este necesar să adopte o poziție clară că este vorba despre o invazie și agresiune rusă împotriva unei țări suverane?

– Aceasta este o întrebare dificilă, dar validă. Principiul de bază este că jurnalismul de calitate trebuie să fie independent și imparțial. Cu toate acestea, întrebarea dacă ar trebui să li se permită și jurnaliștilor să ia atitudine este discutată din ce în ce mai des. Aici, în situații care pun în pericol ordinea noastră socială democratică, liberă și pluralistă, sunt clar: da, pot și chiar trebuie sa ia pozitie. Pentru că fără democrație nu poate exista presă liberă. Altfel, ne-am tăia ramura pe care stăm cu toții. Asta nu înseamnă, însă, că jurnaliştii nu trebuie să privească atent, să pună întrebări şi să critice chiar şi în situaţii speciale precum cea pe care o trăim în prezent.

Source

Distribuie știrea