În așteptarea unei legi care să îi ajute, meșterii populari luptă să reziste imitațiilor
Meşterii populari continuă să participe la târgurile organizate în curtea Muzeului Ţăranului din Capitală. Un exerciţiu de rezistenţă în numele pasiunii şi autenticului românesc, mai ales că această activitate cu greu se mai poate considera profitabilă. Meşteşugarii au suferit mult şi în perioada restricţiilor din pandemie şi aşteaptă de mulţi ani o lege care să-i protejeze.
Muzeele etnografice au rămas oaze ale frumosului, într-o țară în care găsești la tot pasul reproduceri pe scara industrială ale artei țărănești.
Corina Berariu organizează târgurile de la Muzeului Țăranului Român din 2009.
Corina Berariu, Asociaţia Urban Events: „Ușor, ușor s-a format aici o comunitate frumoasă„.
Meșteșuguri precum olăritul sau țesăturile reușesc să supraviețuiască. Arta sticlei e însă în declin.
„Sunt ani buni de când toți meșteșugarii și toate asociațiile de meșteri așteaptă legea meșteșugarilor„, explică Berariu.
Povestea iilor de Breaza înseamnă tradiție transmisă din generație în generație. Abundența imitațiilor le face însă viața grea meșterilor autentici.
Arta confecționării sumanelor și vestelor a fost predată din tată-n fiu în familia Ciuncanu. Daniel își duce produsele la târgurile tradiționale și încă mai găsește clienți.
Materia primă s-a scumpit foarte mult, în special bumbacul. Dar piața românească nu poate suporta un cost prea mare al produsului finit.
Vizitatorii târgului bucureștean cred că oamenii ar trebui să caute autenticul și să renunțe la imitații. Altfel spus, să-l aprecieze mai mult pe țăranul român.
