Copiii îi spun Beti. Sau doamna Beti. E îmbrăcată în halat de spital. Privirea ei, gesturile și vorbele sunt blânde.Te invită din prima clipă să-i fii prieten. E profesoară de Matematică, și totodată psiholog. Doamna Elisabeta Niţă îi învață carte pe copiii bolnavi de cancer din Institutul Oncologic și Institutul Clinic Fundeni. Acum are, în total, 30 de elevi la Școala de Spital.
Am întâlnit-o pe Elisabeta Niță într-un spațiu securizat, pentru că în saloanele pacienților nu putem intra. Ne-a povestit cum a fost prima zi când a pășit în Școala din Spital. Câțiva copii au venit la ea și au întrebat-o dacă vrea să se joace cu ei.
„Când au venit doi copilași către mine, am avut acel declic pe care și-l dorește orice terapeut. Mi-am dat seama că asta trebuie să fac. Oncologia pediatrică m-a ales pe mine.”
Elisabeta Niță sau Beti, cum îi spun elevii ei, s-a născut în Craiova. Acolo a absolvit Facultatea de Matematică. A urmat, câțiva ani mai târziu, Psihologia. Iar planul ei de viață s-a schimbat radical în 2011.
În Școala din Spital, de cele mai multe ori, profesorul stă pe un scaun, iar elevul în pat. Există și o sală unde copiii pot sta în bănci, să scrie. Ora de studiu se reduce la un sfert de ceas ori se poate prelungi la 60 de minute. Depinde de starea fizică a fiecărui elev. Se pun și note, deși nu există catalog. Părinții asistă adesea la ore. Profesorul apelează la harul sufletului, dacă înaintea lecției copilul a trecut printr-un tratament care i-a provocat durere, teamă, deznădejde. Beti are în acest caz un joc pe care îl aplică: „Am auzit așa că au venit niște nervișori pe aici, pe la salon și s-au împrietenit cu tine, așa e? Și atunci se se va rușina… Nu vrei să stăm așa un pic împreună și să vedem cum să facem când mai vin nervișorii să nu-i mai ținem, să-i trimitem la plimbare?”
De profesori e nevoie în spital, în primul rând pentru susținerea moralului copiilor bolnavi. Diagnosticul nu ocolește nici cele mai fragede vârste. În acest an, în Secția de Oncologie Pediatrică din Institutul Oncologic București, cel mai tânăr pacient are două săptămâni, iar cel mai „vârstnic”, 18 ani.
„Un profesor de spital nu e numai profesor. Suportul psihologic pe care îl oferă nu se limitează la o lecție de română, matematică sau geografie. Toți copiii noștri sunt atât de bucuroși și atât de fericiți când vin profesorii la ei, încât este greu de exprimat în cuvinte.”
Programul Școlii din Spital nu se desfășoară între anumite ore sau zile. Profesorul stă alături de elevul lui și în week-end, când e mai multă liniște sau în vacanță. Dar Beti are de susținut și moralul părinților.
Am vrut să știm de la Elisabeta Niță și ce a învățat ea de la elevii ei: „Un adolescent, după o operație de amputare a unui picior, îmi spunea: Mă, Beti, acum înțeleg despre ce e vorba. Până la operație am trăit într-un mod, acum e ca la calculatoare – el pasionat de calculatoare – mă resetez și mă reconfigurez. Și cred că pentru reconfigurare mai am nevoie de ajutor. Dar, uite, apelez la familie, prieteni, mai vorbesc cu tine.”
Conceptul Școlii din Spital a fost aplicat din 2004 în Spitalul Clinic de Copii „Marie Curie”, apoi extins pe platforma celor două institute de la Fundeni, fiind susținut atât de medici, cât și de asociațiile de voluntari. Dar nimic din ce s-a construit nu a fost ușor.
Mihai Benchea, manager de proiect, Asociația pavel: „A fost o luptă lungă care de-abia în 2015 s-a concretizat în demararea unui program instituțional al Ministerului Educației, care însemnă un act educațional legitim în trei spitale din București.”
În cele trei spitale activează în prezent 32 de profesori. În cele două institute de la Fundeni învățau carte 96 de elevi, conform datelor din anul școlar trecut.
