La 40 de ani de la zborul primului şi singurului român care a văzut Pământul de pe orbită, Dumitru Dorin Prunariu, refacem, la TVR, drumul spre un succes istoric. A fost însă o călătorie cu peripeţii în condiţiile în care Republica Socialistă, condusă de Nicolae Ceauşescu, ducea o politică externă care nu era mereu pe placul Uniunii Sovietice. Acest lucru a influenţat inclusiv participarea noastră la programul Inter-cosmos. A trebuit să stăm…la coadă.
Relațiile bilaterale româno-sovietice, afectate uneori de ambiguitate, au făcut ca Moscova să ofere zboruri partenere cu cosmonauți străini, începând cu martie 1978, mai întâi Cehoslovaciei, Poloniei, Germaniei de Est, Bulgariei, Ungariei, Vietnamului, Cubei și Mongoliei. Noi am fost numărul 9 pe listă. După noi au urmat Franța, India, Siria sau Afganistanul.
România s-a pregătit cu propriul program de preselecție care i-a desemnat pe Dumitru Prunariu și Dumitru Dediu drept candidați cosmonauți în programul sovietic. Și cu o serie de experimente științifice care urmau să fie executate pe stația orbitală.
Pentru ca dosarul să fie impecabil, Prunariu – deja membru de partid și inginer de aviație – a fost invitat să devină militar, cu gradul de locotenent major, și s-au făcut ultimele ajustări.
Pe Prunariu îl așteptau trei ani intenși de antrenamente fizice, de lecții aprofundate de limba rusă, de controale medicale riguroase, de repetiții pentru experimente științifice. Asta în timp ce locuia în Orășelul stelar de lângă Moscova, împreună cu soția și cei doi băieței ai lor.
Partenerul său, comandant de misiune, era experimentatul Leonid Popov, un cosmonaut veteran care se întorsese de pe stația orbitală Saliut 6 în august 1980, după o misiune record de 185 de zile.
În oglindă, era cealaltă echipă, Dumitru Dediu și Yuri Romanenko. Până la un punct, oricare dintre ei puteau fi aleși să zboare în misiunea Soyuz 40. În 12 mai 1981, la Baikonur, Prunariu avea să fie înștiințat oficial că va zbura în Cosmos.
CUVINTE CHEIE
Articole pe aceeaşi temă
