Sărbătoare istorică în centrul Capitalei: una dintre cele mai vechi mănăstiri, Stavropoleos, împlinește 300 de ani de existenţă. A avut parte de faimă şi de decădere, a fost lăsată aproape în ruină la un moment dat, dar astăzi are din nou strălucirea pe care au admirat-o bucureştenii dintotdeauna. Este un monument reprezentativ al Centrului Vechi care atrage toate privirile, dar şi un loc de rugăciune şi meditaţie în care tradiţiile ortodoxe sunt păstrate cu rigoare.
Deşi se află în inima Centrului Istoric al Bucureștiului unde, zilnic, mii de oameni de toate vârstele vin şi pentru a petrece, Mănăstirea Stavropoleos a rămas peste veacuri un reper, o bornă de cultură şi credinţă unde oricine îşi poate găsi liniştea şi pacea lăuntrică.
La praznicul ocrotitorului său, Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Mănăstirea Stavropoleos a împlinit 300 de ani de la întemeiere. A fost construită în 1724 în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat de un călugăr grec, Ioanichie.
PS TIMOTEI PRAHOVEANUL – episcop-vicar, Arhiepiscopia Bucureştiului: În vremea lui Cuza a fost închisă, nu a mai funcționat ca mănăstire, o perioadă, 30 de ani, a rămas închisă fără slujbă, iar în rest a trecut cu greu prin încercările vremii.
DRAGOŞ POROJNICU – jurnalist TVR: În prezent, din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica alături de care se afla o constructie făcută la începutul secolului al XX-lea care acum adăposteste o sală de conferințe, o bibliotecă și o colecție de icoane vechi.
Din anul 1991 Stavropoleos este păstorită de părintele Iustin Marchiş, primul ieromonah al bisericii în ultima sută de ani.
IUSTIN MARCHIŞ – preot, Mănăstirea Stavropoleos: Acum, în jur avem instituții, creează un cadru în care vin foarte mulți pelerini și vizitatori, deopotrivă români și străini, și pentru că, dacă citam un autor, e capitala Capitalei.
PS TIMOTEI PRAHOVEANUL – episcop-vicar, Arhiepiscopia Bucureştiului: Este o datorie lăsată de ctitori ca aici rugăciunea să nu se întrerupă.
Corul bisericii cântă muzică bizantină, acum rar întâlnită în bisericile din România.
Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc „stauropolis”, care se traduce prin „Oraşul Crucii”. Biserica, aşa cum o ştim, păstrează foarte multe din elementele iniţiale, iar restauratori dedicaţi o îngrijesc permanent.
