Portul Ismail / FOTO: Captură foto
Când Rusia a blocat porturile ucrainene de la Marea Neagră după invazia să pe scară largă de anul trecut, cerealele care puteau hrăni milioane de oameni din întreaga lume s-au adunat în silozurile ucrainene.
Fierul brut de care depindeau aproximativ treizeci la sută dintre producătorii americani de oțel a încetat să mai sosească. Aproximativ jumătate din oferta mondială de neon folosit a fost scoasă de pe piață.
Dar, în timp ce navele rusești amenințau transportul în largul Mării Negre, micile porturi de pe Dunăre, de la granița cu România, au continuat să funcționeze, oferind un colac de salvare mic, dar vital scriu jurnaliștii New York Times într-un amplu editorial.
Importanța lor a continuat să crească chiar și după ce un acord internațional cu Rusia a stabilizat rutele maritime pe Marea Neagră pentru circulația produselor alimentare.
Acum, la două săptămâni după prăbușirea acestui acord, micile porturi dunărene sunt singurul punct de desfacere pentru milioane de tone de cereale ucrainene, iar Rusia a precizat clar că și acestea sunt amenințate.
În iulie, Rusia a distrus infrastructura de depozitare a cerealelor din Reni, un alt port ucrainean important de pe Dunăre.
Rusia, după ce s-a retras la 17 iulie din „acordul privind exportul de cereale” pentru produsele agricole ucrainene pe cale maritimă, bombardează constant porturile ucrainene cu rachete și drone.
