Japonia, drapel / FOTO: shutterstock.com
Noile legi extind definiția violului, pun mai mult accent pe definiția consimțământului, incriminează fotografierea cu camere ascunse și ridică vârsta de la care se poate vorbi despre consimțământ de la 13 la 16 ani. Limita de 13 ani era una dintre cele mai scăzute din lumea dezvoltată.
Până acum, legislația japoneză definea violul ca „un act sexual forțat” comis „prin agresiune sau intimidare”, inclusiv prin profitarea de „starea inconștientă sau incapacitatea de a rezista” a victimei. De asemenea, ca evenimentul să se încadreze juridic la „viol”, erau necesare dovezi că victima a încercat să se opună. Activiștii au susținut că acest lucru este prea greu de dovedit în multe cazuri. Există și fenomenul de „înghețare”, apărut atunci când unei victime îi este atât de frică să reacționeze, încât nu opune rezistență fizică. Tadokoro Yuu, reprezentantul Spring, a spus că legea descuraja victimele să raporteze abuzurile, de teamă că nu vor fi găsite suficiente dovezi de rezistență. Aproximativ 95% dintre supraviețuitori nu raportează niciodată agresiunea la poliție, iar aproape 60% nu spun niciodată nimănui, conform unui sondaj guvernamental din 2020.
Noua lege înlocuiește „contactul sexual forțat” cu „raportul sexual fără consimțământ” și extinde definiția agresiunii pentru a include victimele aflate sub influența alcoolului sau a drogurilor, cele cu tulburări mentale sau fizice și cele intimidate din cauza agresiunii sau a statutului social al agresorului. De asemenea, elimină necesitatea dovezilor cu privire la încercarea victimei de a opune rezistență.
O altă modificare substanțială ține de vârsta de la care se poate discuta despre consimțământ. De la 13 ani, a fost urcată la 16 ani, cu excepția cazului în care ambele părți sunt minore. Legea este acum similară cu cea din multe state americane și națiuni europene, inclusiv Regatul Unit, Finlanda și Norvegia.
În plus, noile reglementări facilitează urmărirea penală a persoanelor acuzate că au făcut sau au distribuit fotografii de natură sexuală fără știrea sau consimțământul subiectului, o problemă fierbinte în Japonia, unde deja de multă vreme sunt femei fotografiate sau filmate explicit cu camere ascunse.
Un sondaj de anul trecut a constatat că aproape 9% din cei peste 38.000 de respondenți din Japonia au experimentat acest tip de „voyeurism”, potrivit radiodifuzorului public NHK. Victimele au spus că li s-au făcut fotografii pe sub fustă, imagini care au fost apoi distribuite pe rețelele de socializare. Altă practică era captarea imaginilor în secret în vestiare și băi.
Femeile care au trecut prin asta au descris, de asemenea, impactul pe termen lung asupra sănătății lor mentale. Multe au ajuns să nu se mai simtă în siguranță în spații publice, inclusiv trenuri și școli. Raportarea problemei a ajutat foarte rar, pentru că deseori, colegii și chiar ofițerii de poliție dădeau vina pe hainele lor, argumentând că s-au pus singure în pericol purtând fuste, a raportat NHK.
Până acum, legile împotriva voyeurismului au fost aplicate doar de guvernele locale și au variat de la o zonă la alta, complicând astfel lucrurile.
Într-un incident notoriu din 2012, un pasager al unui avion a făcut o fotografie sub fusta unei însoțitoare de bord. El a fost surprins de alte fotografii făcute de pasageri și și-a recunoscut vinovăția. Dar nu a fost niciodată acuzat. Asta pentru că avionul era în mișcare și a fost imposibil să se stabilească în ce zonă se afla în momentul respectiv. Așa că autoritățile au explicat că nu știu în jurisdicția cui este petrecută infracțiunea.
Nakayama Junko, avocat și membru al organizației non-profit Human Rights Now, a declarat: „A trecut mult timp… Nu este doar o mișcare care se desfășoară de 50 de ani, este o voce care a fost auzită de zeci de ani”. Încercările anterioare de a schimba legile au fost blocate de inerția guvernamentală și, uneori, de opoziția totală a membrilor parlamentului care au considerat că schimbările sunt inutile, a spus ea. Mulți oameni, inclusiv mass-media japoneză, aveau o înțelegere limitată a consimțământului și acordau prea puțină importanță problemei.
Lucrurile au început să se schimbe în 2019, când justiția japoneză a achitat oameni acuzați de viol pe bandă rulantă, în decurs de câteva săptămâni.
În cel mai controversat caz, un tată a fost achitat că și-a violat fiica de 19 ani în orașul Nagoya din centrul Japoniei. Instanța a recunoscut că sexul nu a fost consensual, că tatăl a folosit forța și că și-a abuzat fizic și sexual fiica, dar judecătorii au susținut că aceasta ar fi putut rezista. Achitarea tatălui a provocat proteste la nivel național, femeile din Tokyo până la Fukuoka ieșind în stradă luni de zile și cerând schimbarea legislației. Manifestanții au ținut flori în semn de protest și semne cu lozinci împotriva violenței sexuale, inclusiv #MeToo. În cazul Nagoya, achitarea tatălui a fost în cele din urmă anulată de înalta instanță din Japonia. Dar scânteia fusese aprinsă, punând în sfârșit în mișcare reformele propuse.
Noile legi sunt văzute ca o victorie majoră de supraviețuitorii agresiunilor sexuale și activiștii din domeniu, care au petrecut ani făcând lobby pentru aceste schimbări.
„Noi… am dori să exprimăm recunoștința noastră cea mai profundă tuturor victimelor violenței sexuale care și-au ridicat vocea împreună cu noi”, a declarat vineri organizația Spring, un grup de advocacy a supraviețuitorilor. Grupul a punctat că, totuși, mai sunt multe de făcut, precum extinderea termenului de prescripție și recunoașterea dezechilibrelor de putere în cazurile care implică figuri de autoritate. Dar recunoaște că noile legi sunt un semn de progres. „Dorința noastră sinceră este ca cei care au fost victime ale violenței sexuale să găsească speranță în viața lor și ca violența sexuală să dispară din societatea japoneză”, a transmis Spring.
Articol de Arina Delcea
