Este mai greu ca niciodată să folosești abuziv „notificările roșii”. În contextul în care se apropie alegerile la nivelul Interpol, autocrații folosesc sisteme mai puțin cunoscute pentru a urmări disidenții, relatează The New York Times.
Ani în șir, autocrații au avut o armă eficientă în vânătoarea lor de dușmani politici. Aceștia se foloseau de Interpol, cea mai mare organizație de poliție din lume, pentru a trece granițele și a-i prinde, chiar și în democrații.
Un jurnalist venezuelean premiat a fost reținut în Peru. Un solicitant de azil egiptean a fost oprit în Australia. Iar Rusia a încercat în repetate rânduri să obțină arestarea lui William F. Browder, un militant pentru drepturile omului stabilit la Londra.
Ca răspuns, Interpol a întărit supravegherea alertelor sale de arestare, cunoscute sub numele de „notificări roșii”, făcând mai dificilă ca niciodată utilizarea lor abuzivă. Dar, odată cu adaptarea Interpolului, s-au adaptat și autocrații. Aceștia au apelat la sistemele mai puțin cunoscute ale agenției pentru a-i urmări pe disidenți, se arată o investigație a New York Times.
Un moment-cheie
Belarus și Turcia, de exemplu, au transformat baza de date a Interpolului privind pașapoartele pierdute și furate într-o armă pentru a-i hărțui pe disidenți sau a-i bloca în străinătate. Abuzul de acest important instrument antiterorism a ajuns atât de grav, încât Interpol a blocat temporar utilizarea acestuia de către Turcia. În prezent, Belarus face obiectul unei monitorizări speciale după ce Interpol a detectat un val de intrări motivate politic, au declarat oficialii.
Și pe măsură ce lumea a luat act de faptul că țări precum Rusia și China abuzează de notificările roșii, Interpol a înregistrat o creștere a numărului de alte alerte. Potrivit datelor Interpol, în ultimul deceniu numărul notificărilor albastre – alerte prin care se caută informații despre o persoană – s-a dublat aproximativ în ultimul deceniu.
Țările testează rezistența Interpolului într-un moment-cheie, chiar în momentul în care organizația centenară se pregătește să își aleagă următorul lider.
Cu sediul în pitorescul oraș francez Lyon, Interpol are rolul de avizier digital care ajută agențiile de aplicare a legii din întreaga lume să facă schimb de informații despre fugari și infracțiuni. În cel mai bun caz, Interpol ajută la depistarea criminalilor și a teroriștilor.
Dar dacă guvernele nu pot avea încredere în bazele sale de date, credibilitatea Interpolului ar fi grav subminată.
Notificările albastre
În timp ce Interpol examinează în prezent fiecare notificare roșie înainte de a fi emisă, nu analizează, însă, notificările albastre până când acestea nu încep să circule. Verificările ulterioare au identificat 700 de alerte din 2018 care au încălcat regulile Interpolului, potrivit cifrelor publicate în exclusivitate de The Times.
„Este îngrijorător în același mod în care abuzul de notificări roșii a fost îngrijorător în urmă cu 10 ani și a dus la reformele pe care le avem acum”, a declarat Stephen Bailey, avocat și autor al cărții „The Legal Foundations of Interpol”.
Bailey a declarat că a lucrat pentru a bloca mai multe notificări albastre și intrări în baza de date a pașapoartelor din India. În cele din urmă s-a constatat că toate au încălcat regulile Interpol, a spus el.
O duzină de avocați din Statele Unite și din Europa au declarat că au observat o creștere a numărului de cazuri care implică abuzuri motivate politic ale unor astfel de sisteme Interpol mai puțin cunoscute.
Samuel Heath, un purtător de cuvânt al Interpol, a respins ideea că abuzurile politice ar fi în creștere. Mai degrabă, el a spus că îmbunătățirile aduse de Interpol au făcut mai ușoară contestarea deciziilor. Interpolul „își revizuiește și îmbunătățește în mod continuu sistemele, inclusiv transparența”, a declarat el. „Ideea că sistemele noastre nu trebuie să fie folosite în scopuri politice se află în centrul constituției noastre”.
Chiar și unii dintre cei mai aprigi critici ai Interpol recunosc că, sub conducerea actualului secretar general, Jürgen Stock, agenția a făcut progrese în ceea ce privește combaterea abuzurilor legate de notificările roșii. Aceștia își fac totuși griji legat de ceea ce se va întâmpla după ce Stock va demisiona în noiembrie.
„Alegerea succesorului său va determina dacă aceste reforme vor fi sau nu păstrate și avansate sau dacă Interpolul se va întoarce la vremurile din Vestul Sălbatic”, a declarat Ted R. Bromund, analist la Heritage Foundation, care se concentrează pe Interpol.
Principalii candidați
Principalii candidați sunt oficiali veterani ai Interpolului din Marea Britanie și Brazilia, iar ambii spun că se angajează să continue supravegherea.
Stephen Kavanagh, candidatul britanic, a jucat un rol-cheie în înăsprirea sistemului de notificare roșie în rolul său actual de nr. 2 al lui Stock. El se prezintă ca un lider „de încredere, cu experiență” și are un istoric de combatere a corupției în cadrul poliției.
Candidatul Braziliei, Valdecy Urquiza, subliniază neutralitatea Braziliei în afacerile geopolitice și a promis să îmbunătățească diversitatea.
Neutralitatea este o piatră de temelie a Interpolului, dar țări precum Rusia și China au folosit acest lucru pentru a susține că Occidentul nu ar trebui să dicteze ce fel de notificări roșii ar trebui aprobate.
Votul va avea loc, cel mai probabil în luna iunie, în cadrul unui scrutin secret al comitetului executiv al Interpol, format din: Argentina, Belgia, China, China, Egipt, India, Namibia, Nigeria, Spania, Turcia, Emiratele Arabe Unite și Statele Unite.
Campania se află într-un echilibru delicat. Este necesar să se apeleze atât la țările care doresc să prevină abuzurile, cât și la cele care utilizează în mod abuziv sistemele Interpol.
În decembrie, un ministru rus a făcut valuri împotriva restricțiilor pe care Interpol le-a impus țării sale. Potrivit oficialilor, Rusia se numără printre cele șase țări care se află sub incidența a ceea ce se numește „măsuri corective”. Acestea pot varia de la o supraveghere mai strictă a cererilor până la interzicerea postării pe canalele Interpol.
În 2021, Turcia a criticat public Interpol pentru că a refuzat să publice 773 de notificări roșii împotriva adepților lui Fethullah Gulen, un lider religios exilat a cărui mișcare Turcia a acuzat-o că a pus la cale o tentativă de lovitură de stat împotriva președintelui Recep Tayyip Erdogan în 2016.
Notificările albastre, solicitările poliției de informații precum localizarea, reprezintă o provocare mai nouă, pe care Interpol abia acum o analizează. Țările pot lansa instantaneu în întreaga lume notificări albastre fără ca Interpolul să le examineze în prealabil. Fiecare dintre ele poartă o notă care precizează că nu a fost verificată.
Alte comunicări, cum ar fi mesajele directe între țări prin intermediul sistemelor Interpol, deseori nu sunt verificate deloc, dar pot duce la o arestare.
Cazul Bogomazov
O notificare albastră emisă de Rusia a alertat autoritățile americane de imigrație în 2019 cu privire la un rus, Vitali Bogomazov, care trăiește în Florida. Oficialii de la Imigrări l-au arestat pentru depășirea perioadei de ședere. Bogomazov aștepta o decizie privind azilul, afirmând că era fondatorul unei companii edita un ziar critic la adresa lui Vladimir Putin și războiului din Ucraina.
În notificarea albastră se susținea că era căutat pentru uciderea unui bărbat despre care documentele tribunalului rus arătau că era în viață. Bogomazov a contestat arestarea, spunând că a fost victima unei investigații „fabricate și motivate politic”, arată documentele tribunalului.
El trăiește liber în Florida și așteaptă o decizie privind imigrația, amenințarea de deportare în Rusia planând asupra sa.
Oficialii Interpol spun că, în cele din urmă, notificările albastre primesc aceleași verificări ca și cele roșii, dar nu imediat. Aceștia nu au precizat cât timp este nevoie pentru a verifica notificările puse în circulație.
„Folosirea unui tip diferit de notificare nu este o metodă eficientă de eludare a sistemelor noastre”, a declarat Heath, purtătorul de cuvânt al Interpol.
Deși Interpol s-a concentrat asupra abuzurilor legate de notificările roșii, există în continuare vulnerabilități, chiar și atunci când nu există dovezi de amestec politic.
Cazul Meixueiro
În decembrie 2020, Abril Meixueiro a fugit din Mexic în Colorado, împreună cu fiica ei mică. Tocmai primise custodia deplină în urma divorțului de un bărbat pe care l-a descris ca fiind violent și autoritar.
Într-o noapte, își amintește ea, „el m-a bătut ore întregi”. Ea a depus o plângere la poliție în Mexic și a furnizat fotografii cu vânătăi la nivelul feței și ale peretelui pătat de sânge.
Poliția a concluzionat că ea „se confrunta cu violență gravă”, iar un judecător a emis un ordin de restricție împotriva fostului ei soț.
Odată ajunsă în Statele Unite, Meixueiro a aflat că el a depus o plângere pentru răpire de copii împotriva ei și că Interpolul a emis o notificare roșie la cererea poliției din Mexic.
Heath, purtătorul de cuvânt al Interpol, a declarat că oprirea răpirilor de copii a fost o utilizare adecvată a bazelor de date ale Interpol. Dar el a spus că agenția este „îngrijorată de circumstanțele acestui caz” și că va investiga. Între timp, Interpol a eliminat datele lui Meixueiro din sistemele sale.
Deocamdată, Meixueiro nu zboară pentru a evita riscul de a fi semnalată de bazele de date ale Interpol și trimisă înapoi în Mexic. Atunci când trebuie să ajungă la biroul ei din Miami, ea folosește mașina. Călătoria durează trei zile.
„Mă aflu pe lista de notificare roșie alături de toți acești oameni oribili, criminali în serie, traficanți de droguri”, a spus ea. „Nu și el, care a fost urmărit penal pentru violență domestică. Dar eu, care am fugit de violența domestică? Cine îmi protejează copilul? Eu sunt pe lista lor?”.
