OMS investighează cazurile de variola maimuţei apărute în Europa. Doar o persoană infectată a fost în zona endemică

22 Mai 2022, 12:00 (actualizat 22 Mai 2022, 12:02) Știrile TVR |

Variola maimuței

Cel puțin patru țări din Europa, Portugalia, Spania, Suedia și Marea Britanie, au raportat până în prezent cazuri confirmate sau suspectate de variola maimuţei. Cazuri au fost raportate și în Canada și Statele Unite.

Multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică. Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuală.

“Investigațiile sunt în curs de desfășurare. În afară de unul, toate celelalte cazuri raportate recent nu au călătorit într-o zonă endemică. Acest lucru este neobișnuit și de aceea sunt în curs de desfășurare investigații suplimentare pentru a determina sursa probabilă și amploarea infecției pentru a limita răspândirea ulterioară. OMS colaborează cu țările în cauză, facilitând schimbul de informații și sprijinind supravegherea, testarea, prevenirea infecțiilor, managementul clinic, comunicarea riscurilor și implicarea comunității”, se arată într-un comunicat al OMS.

Organizaţia anunţă că oricine are contact apropiat cu cineva cu variola maimutei se poate infecta.

“Este important să înțelegeți că variola maimutei nu se răspândește cu ușurință între oameni, ci necesită un contact apropiat. Majoritatea cazurilor recente s-au prezentat la clinicile pentru boli cu transmitere sexuală unde au fost testati negativ pentru infecții cu transmitere sexuală obisnuite. Simptomele pot fi ușoare sau severe, iar leziunile pot fi foarte pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase pe întreg corpul sau leziuni concentrate pe orice parte a corpului. Majoritatea cazurilor care s-au prezentat recent la clinicile de sănătate sexuală din Europa au prezentat erupții cutanate și leziuni la nivelul organelor genitale și anusului. Erupția cutanată sau leziunile pot fi însoțite de febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor. Majoritatea pacienților se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament. Orice persoană care prezintă o erupție cutanată neobișnuită ar trebui să consulte medicul”, anunţă OMS.

Variola maimutei este o infecție virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, în principal în părțile împădurite din Africa Centrală și de Vest în urma contactului cu rezervorul animal. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană.

Există două tipuri de virus variolei maimutei, cel din Africa de Vest și cel bazinul Congo (Africa Centrală). Deși tipul vest-african al virusului variolei maimutei duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată.

În medie, 1% dintre cei infectați cu tipul vest-african și până la 10% dintre cei infectați cu virusul din bazinul Congo au decedat.

Cum se răspândește?

Variola maimutei nu se răspândește în mod normal cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură; și prin fluide corporale.

Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimutei sau contact prelungit cu obiecte contaminate. Cu toate ca variola maimutei nu a fost documentata anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanță cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.

Focare de variola maimutei au apărut de obicei în populațiile care trăiesc în zonele rurale și care vânează, manipulează și consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din țările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanii și alte trei țări au fost inregistrate în ultimii ani.

Variola maimutei poate fi transmisă prin contact direct și prin expunerea la picături mari eliminate prin expiratie. Perioada de incubație a variola maimutei-ului este de obicei de la 6 la 13 zile.  Variola maimutei necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan în 14 la 21 de zile.

Tratamentul pentru variola maimutei este în principal de susținere. Boala este de obicei ușoară și majoritatea celor infectați se vor recupera în câteva săptămâni, fără tratament.

Există două tipuri de variola maimutei – unul din Africa de Vest și celălalt din Africa Centrală.  Virusul raportat în regiune europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane.

Source