Povestea unei refugiate ucrainene care și-a îndeplinit la București visul de o viață

Printre pensule, culori şi multe zâmbete, Alla îşi trăieşte visul: un studio de artă care să fie al ei. A ajuns în România acum 3 ani şi jumătate, iar de mai bine de un an lucrează cu copiii, aşa cum îi place. Nu cum era obişnuită, într-o sală de clasă, ci într-un spaţiu în care joaca e regula principală.

Alla, refugiată din Ucraina: Toată viaţa cu asta m-am ocupat. Am avut intenţia în Ucraina să deschid (n.red. – studioul), să mă dedic lucrului cu ceramica. Am vrut şi nu am vrut. În Ucraina totul era bine. Duceam o viaţă normală, lucram la o şcoală publică. Era visul meu şi s-a îndeplinit în Bucureşti.

Lucrează în fiecare zi cu copii din România, Republica Moldova şi Ucraina. Iar de la unii dintre ei învaţă limba română.

Alla, refugiată din Ucraina: Este diferit, indiferent dacă sunt copii din Ucraina sau din altă parte. Este diferită abordarea, pentru că fiecare copil are propria personalitate. Mă ajută să scap de gândurile negre, de dorul pentru casă. Au fost ani complicaţi pentru că eşti departe de casă, pentru că în ţara ta este o mare nenorocire.

Cel mai mare susținător este fiul ei, Pavlo. Era la studii în străinătate când a început războiul, acum locuieşte în România.

Pavlo, fiul Allei: Studioul e aventura mamei mele şi noi toţi suntem mândri de ea. Uneori sunt aici în timpul lecțiilor doar că să o ajut cu ceva, sau când orele sunt gata o ajut să pună desenele pe pereţi. Şi pentru mine e un spaţiu plăcut. Îmi pun viaţa în ordine, îmi sprijin familia, încerc să mă dezvolt şi să mă susţin singur.

Datele oficiale arată că 51% dintre refugiaţii ucraineni în România, aflaţi la vârsta activă, sunt angajați. 86% dintre copii își continuă educaţia, iar 48% sunt înscriși în sistemul educațional românesc.