Una dintre propunerile Ministerului Educației din Statutul elevului se referă la trimiterea elevilor care deranjează orele într-o sală specială, unde vor sta supravegheați de un cadru didactic. Nu este o sală de detenție, a precizat ministerul, după ce au apărut mai multe comentarii cu privire la această prevedere. Pe această temă a vorbit invitatul moderatoarei Diana Dumitrașcu, prof. dr. Ciprian Mihali, Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai, la emisiunea Info Edu, de pe TVR Info.
Dacă deranjează ora, profesorul poate decide să dea afară elevul din clasă. Va sta într-o sală din școală, sub supravegherea unui alt cadru didactic.
Prof. dr. Ciprian Mihali, Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai: O soluţie de avarie şi ea nu va putea rezolva numeroasele probleme cu care se confruntă sistemul educaţional românesc. Ştiu din filosofie, din istoria gândirii modern, faptul că închisoarea nu i-a făcut niciodată mai buni pe cei care au fost închişi acolo. Ei au fost doar izolaţi de societate, dar atunci când au ajuns în societate din nou s-au întors îmbogăţiţi cu experienţa colegilor cu care au împărtăşit diferite metode şi tehnici sociale. Din acest motiv, cred că această iniţiativă, sigur, pe care ministerul o respinge sub titulatura de clasă sau sală de detenţie are un efect foarte limitat şi nu va putea rezolva problemele care există în şcoli.
Propunerea din Statutul Elevului a stârnit controverse.
Prof. dr. Ciprian Mihali, Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai: Până la urmă este o formă de recunoaştere a eşecului şi în felul în care această măsură a fost gândită în propunerea de act legislativ ea pune numeroase probleme. Aşa cum au spus şi alţi colegi ai mei în diferite intervenţii publice, această decizie dacă este luată de profesor poate să fie o soluţie arbitrară sau mai degrabă care să spună mai mult despre profesorul respectiv decât despre elevul respectiv. Sunt elevi care pot fi foarte atenţi şi foarte angajaţi într-o oră de Chimie şi după aceea la ora de Fizică sau la ora de Economie să fie trimişi la sala de studiu sau la sala de detenţie. S-ar putea ca problema să nu fie la copil, s-ar putea ca problema să fie la profesorul care are o anumită atitudine lipsită de respect sau de atenţie faţă de elevi, nevoile lor, față de aşteptările lor şi atunci să avem de-a face cu nişte măsuri pe care elevii înşişi le pot considera ca fiind abuzive. Asta pe lângă numeroasele alte probleme tehnice pe care le pune această propunere.
„Sala de detenție”, utilitate redusă
Prof. dr. Ciprian Mihali, Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai: Este vorba despre spaţiile de care dispune o şcoală care, de obicei, sunt spaţii limitate. Vedeţi bine în câte şcoli din România sunt cursuri în două serii pe zi, personalul care trebuie să supravegheze copiii în această sală specială, alţi profesori, de ce alţi profesori, e o formă de pedeapsă, sunt ore suplimentare pe care ei le fac, ele pot fi considerate ca ore suplimentare. E de văzut ce fel de activităţi se fac în această sală de detenţie, dacă e vorba numai de a-l exclude pe copil din clasă şi de a încerca să restabileşti calmul sau echilibrul clasei, n-ai făcut nimic, pentru că asta nu este o soluţie pentru calitatea actului educaţional, nu este nici o soluţie pentru elev, este doar o măsură de avarie, prin care profesorul reuşeşte în felul acesta să-şi liniştească puţin stările mult prea iritate din timpul cursului.
Adevărata problemă: lipsa consilierilor școlari
Este nevoie de mai mulți consilieri școlari şi consilieri psihologici, spune prof. dr. Ciprian Mihali: Pentru acest gen de activitate e nevoie de personal specializat, e nevoie ca un director adjunct să se ocupe de asta sau ca un pedagog să facă asta şi nu un profesor care se nimereşte să fie liber o oră sau două, după aceea altcineva e liber o oră sau două. Sunt şcoli şi licee în care problemele acestea sunt numeroase, ce facem? Trimitem jumătate de clasă la sala de lectură şi acolo ce facem? Creăm aceeaşi situaţie din nou, pentru că nu e deloc sigur că acolo copiii vor fi mai cuminţi şi mai studioşi decât au fost în clasă. Problema de fond este lipsa consilierilor școlari şi a consilierilor psihologici, în condiţiile în care noi avem astăzi un consilier şcolar sau psihologic la 1.000 de elevi în unele oraşe din ţară este inutil să vorbim despre măsuri represive la adresa elevilor, care cred că vor avea mai degrabă un efect invers, undeva între ironie, ridicol şi iritare maximă.
Controlul va fi mai puţin strict decât în sala de clasă, este de părere invitatul emisiunii Info Edu.
Prof. dr. Ciprian Mihali, Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai: Vom crea un soi de amuzament în şcoală, va fi ridicol sau va fi, dimpotrivă, chiar un soi de soluţie pentru copiii care detestă anumite ore sau anumiţi profesori sau au probleme de un anumit fel. Vor prefera să fie lăsaţi în pace decât să meargă la ore. Vor fi trimişi în această cameră, unde ei se vor amuza, pentru că acolo controlul va fi mai puţin strict decât în sala de clasă, atenţia copiilor va fi mai puţin mobilizată la transmiterea şi receptarea de cunoştinţe şi, din acest motiv, cred că, încă o dată, este o soluţie foarte, foarte subţire la problemele pe care le avem în şcolile de astăzi. În loc să construim aceste săli, să dotăm aceste săli cu mobilier care, Dumnezeu ştie de unde va veni, de la ce firme, ale căror prieteni vor veni, mai bine am angaja 1.000 sau 5.000 de consilieri şcolari. În felul acesta am putea să descoperim situaţii mult mai complexe, decât gălăgia pe care o face un copil la ore.
Nota la purtare, scăzută după un număr dublu de absențe
Prof. dr. Ciprian Mihali a vorbit și despre propunerea ca dublarea numărului de absenţe la gimnaziu şi liceu pentru care se scade nota la purtare cu un punct: O soluţie care caută să panseze un efect şi nu să trateze o cauză. A pansa un efect înseamnă să recunoaştem că a crescut foarte mult numărul de absenţe al copiilor, că ei riscă din cauza absenţelor să aibă notă la purtare foarte mică sau chiar inferioară notei 4 şi, din această cauză, să rămână repetenţi sau chiar să trebuiască să fie excluşi, dar asta nu se mai poate. Şi atunci ce facem? Mărim numărul de absenţe la 40, peste doi ani poate le mărim la 80, la 100 şi, în felul acesta, facem o şcoală fără frecvenţă. Permitem copilului să vină oricând la şcoală, dacă vrea, dacă nu vrea, dacă vrea părintele, dacă el are chef şi aşa mai departe.
