The Spectator: A revenit criza Zonei Euro
„Bursele se prăbușesc. Randamentele obligațiunilor sunt în creștere. Și criptomonedele se evaporă. Se întâmplă atât de multe pe piețele financiare în acest moment, încât ar fi greu să ratezi cel mai important eveniment. Criza zonei euro, care aproape a spart moneda unică în 2011 și 2012, a revenit”, scrie jurnalistul financiar Matthew Lynn în The Spectator.
Foto: Unsplash
Și de data aceasta, spune Lynn, nu există „o modalitate foarte evidentă de a o remedia”.
„Odată cu creșterea inflației în întreaga lume, epoca abundenței de bani tipăriți se apropie de sfârșit și ratele dobânzilor încep să crească; este vacarm pe fiecare tip de piață financiară. Investitorii se adaptează la un nou set de circumstanțe și o fac foarte repede. Până acum, doar câțiva comercianți care își petrec zilele lipiți de terminalele Bloomberg au acordat foarte multă atenție. Dar, în haos, randamentele datoriei suverane periferice, declanșatorul prăbușirii monedei unice în urmă cu un deceniu, cresc din nou abrupt”, atrage atenția Matthew Lynn.
La începutul acestui an, randamentul unei obligațiuni italiene pe zece ani era de doar 1,25%. Acum este de 4,04% – și crește în fiecare zi.
Lynn notează: „Chiar săptămâna trecută, a fost doar la 3,3%, o creștere dramatică a standardelor pieței de obligațiuni. Randamentul a urcat deja la cel mai ridicat nivel din ultimii ani și accelerează către 6,7%, procent atins la apogeul ultimei crize, când existau temeri larg răspândite că Italia să va prăbuși. De asemenea, randamentul unei datorii grecești pe zece ani s-a dublat în ultimele săptămâni, trecând cu 4,4% și apropiindu-se periculos de nivelurile care au fost aproape de a forța țara să iasă din zona valutară.”
Problema este că „creșterea ratelor dobânzilor face ca toată datoria să fie mult mai scumpă de deservit. Și acestea, să ne amintim, sunt unele dintre cele mai puternic îndatorate țări din lume și au datorii mult mai mari decât ultima dată. Raportul datoriei Italiei/PIB a crescut la un alarmant de 148% din PIB, iar cel al Greciei la 186%.”
Este exact aceeași provocare ca în urmă cu un deceniu, subliniază Matthew Lynn.
„Și, poate cel mai îngrijorător dintre toate, Banca Centrală Europeană (BCE) nu are nicio modalitate reală de a o remedia. În apogeul ultimei crize, președintele de atunci Mario Draghi, care se întâmplă să fie acum premierul Italiei, a dat toate la o parte și a început să imprime bani. Asta însemna că putea să cumpere toate obligațiunile emise de țările periferice și să aducă piețele cu botul pe labe. Dar de data asta? Nu este atât de simplu. BCE nu poate tipări bani fără a alimenta inflația. Dar dacă nu imprimă euro în plus, va trebui să recunoască că Italia și Grecia, și poate și Franța, dacă mă gândesc bine la asta, sunt la ananghie. În realitate, euro rămâne un sistem monetar la fel de disfuncțional ca întotdeauna – iar inflația, o premieră pentru monedă, este pe cale să-l testeze la limită”, conchide Lynn.
CUVINTE CHEIE
Articole pe aceeaşi temă
