Salariați
Lee Sang-hyuk, în vârstă de 35 de ani, lucra la o companie farmaceutică în apropiere de Seul. El povestește: „Să lucrez în vacanțe și weekenduri era o rutină. Rar, când puteam să-mi întâlnesc prietenii, nici măcar nu mă puteam bucura, pentru că mă gândeam tot la muncă. Credeam că eu sunt problema. Mi-am dat seama treptat că viața și sănătatea mea se deteriorau din cauza orelor excesive. Nu aveam energie și mi-am neglijat relațiile personale”. Lee a început să aibă dureri de spate după ore lungi de stat la birou și a spus că a devenit anxios și letargic. Până la urmă, în ciuda așteptărilor societății, a decis să demisioneze.
Povestea lui Lee nu este izolată, ci reprezintă o mișcare mai largă care se conturează în Coreea de Sud în rândul unei generații de tineri hotărâți, care se răzvrătesc împotriva culturii coreene de muncă până la epuizare. „Generația MZ”, așa cum este denumită în Coreea de Sud, cuprinzând atât generația Z, cât și generația milenială, se află în centrul unei potențiale schimbări majore în ce privește cultura suprasolicitării.
Picătura care a umplut paharul a venit în martie odată cu propunerea Guvernului de a revizui sistemul orelor de lucru, permițând până la 69 de ore pe săptămână. Legea actuală permite aplicarea principiului de bază al săptămânii de lucru de 40 de ore, cu orele suplimentare limitate la maximum 12 ore, deși există excepții.
Planul a fost prezentat ca o soluție la provocările pieței muncii, care a oferit flexibilitate companiilor, permițându-le să calculeze orele medii de lucru pe perioade mai lungi de timp. Înainte de a deveni președinte, Yoon Suk-yeol, un conservator care este văzut ca pro-business, a sugerat ca oamenilor să li se permită să lucreze 120 de ore pe săptămână, dacă este necesar.
De asemenea, ideea creșterii numărului de ore de lucru permise a fost promovată ca o modalitate de a aduce beneficii femeilor care muncesc, permițându-le să acumuleze mai multe ore suplimentare, care ar putea fi schimbate cu timp liber în viitor. Astfel, ar avea timp și pentru responsabilitățile familiale și de îngrijire într-o țară care are deja cea mai scăzută rată a natalității din lume.
Dar propunerea a stârnit revoltă în rândul tinerilor, sindicatelor și politicienilor din opoziție, forțând Guvernul să-și regândească decizia. Un purtător de cuvânt al principalului partid de opoziție a numit administrația Yoon „nerușinată” și a spus că țara se întoarce la „o istorie a iadului muncii”. Tinerii au manifestat împotriva unei „politici iresponsabile și inumane detașate de realitate”, iar politica a fost criticată pe scară largă pe rețelele de socializare.
Guvernul a părut să facă pași în spate. Secretarul de presă al lui Yoon, Kim Eun-hye, a promis că va asculta mai îndeaproape opiniile muncitorilor, în special pe cele ale generației MZ. Cu toate acestea, o politică de înlocuire nu a fost încă prezentată și există temeri că propunerea de 69 de ore va reveni într-o formă oarecare mai târziu în acest an.
În Coreea de Sud, munca până la extenuare este o parte a tradiției și a culturii. „Această credință culturală continuă să fie perpetuată astăzi”, spune Lee despre generația părinților săi, care încă mai cred în sacrificiul de sine, de dragul familiei și al țării. „La început, părinții mei mi-au spus să suport pentru a câștiga mai mult, pentru dezvoltarea carierei mele. Dar când am luat în sfârșit decizia de a pleca, ei m-au sprijinit cu ușurință și au apreciat că am făcut o alegere curajoasă: să urmăresc o viață mai bună pentru mine”.
Orele de lucru excesive au fost legate de un risc crescut de sinucidere în Coreea de Sud. Este principala cauză de deces pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 10 și 39 de ani.
„Tinerii au învățat cât de dăunătoare pot fi orele lungi de muncă”, potrivit lui Kim Ji-hyun, șeful politicii la Youth Community Union, un grup de activiști care pledează pentru condiții de muncă mai bune pentru tinerii adulți. „Au realizat că, chiar și atunci când lucrează cu sârguință la locul lor de muncă actual, beneficiile și profiturile companiei nu ajung întotdeauna la angajați”, spune el.
Tinerii devin din ce în ce mai îngrijorați să se angajeze într-o singură companie pentru o perioadă lungă de timp, mai ales având în vedere creșterea costului vieții. Un sondaj realizat de JobKorea, un portal de informații despre locuri de muncă, a relevat că 55% dintre angajații din generația MZ nu au intenția de a ocupa funcții de conducere, în timp ce 47% au spus că se pregătesc să se mute la o altă companie.
„Este posibil să fi văzut membri ai familiei, rude sau prieteni care trebuie să supraviețuiască singuri, chiar și după ce s-au îmbolnăvit din cauza suprasolicitarii. Este firesc ca ei să protesteze împotriva a ceva despre care știu că este greșit”, spune Kim.
Lee Myung-ha, în vârstă de 36 de ani, a lucrat pentru o agenție guvernamentală și era adesea de serviciu non-stop, desfășurând afaceri internaționale. Ea a muncit uneori până la 4 dimineața și a simțit că este mereu sub presiune să demonstreze că dă tot ce poate. „Am simțit că nu sunt eu însămi”, a spus ea pentru Guardian. Fiind cel mai tânăr membru al echipei sale, ea trebuia să își asume și sarcini suplimentare care consumau timp, cum ar fi organizarea de petreceri de naștere și gestionarea rechizitelor de birou. Ea spune că nu a fost niciodată compensată pentru aceste munci suplimentare.
Un sondaj realizat de Gapjil 119, o organizație civică ce militează împotriva abuzurilor de putere și a maltratării la locul de muncă, a constatat că 59% dintre respondenții care au lucrat ore suplimentare au spus că nu au fost plătiți pentru asta. „Excluzând hărțuirea la locul de muncă, cea mai frecventă întrebare pe care o primim se referă la salarii și programul de lucru”, a spus directorul executiv al Gapjil 119, Oh Jin-ho.
El a subliniat lipsa prevederilor legale pentru urmărirea cu acuratețe a orelor de lucru ale angajaților, în special a celor care semnează un contract cu un sistem de „salariu general”, în care orele suplimentare sunt luate în considerare în salariu. Acest sistem, spune el, este deschis abuzurilor, angajatorii cerând ore suplimentare de la personalul căruia îi este greu să refuze. „Și, deși legislația coreeană a muncii cere ca orele suplimentare să fie compensate cu 1,5 ori mai mult decât rata obișnuită, apar multe cazuri în care astfel de indemnizații nu sunt plătite”, a spus Oh.
Propunerea de 69 de ore, crede Oh, a fost asemănătoare cu legislația promovării morții din surmenaj, o cauză de deces care se soldează oficial cu aproximativ 500 de vieți în fiecare an, deși cifra reală este probabil mai mare.
Politicienii dezbat o legislație care să abordeze utilizarea abuzivă a sistemului salarial general, iar militanții cer abolirea acestuia. Un sondaj recent realizat de Ministerul Muncii din Coreea de Sud a constatat că săptămâna de lucru dorită de tineri era de 42 de ore.
Aproape jumătate dintre respondenții generației MZ nu ar accepta un loc de muncă care le-ar fi impus să lucreze mai multe ore decât și-ar dori, chiar dacă ar fi compensați pentru orele suplimentare.
Un oficial al Ministerului Muncii a declarat pentru The Guardian că guvernul recunoaște preocupările publice și a adunat feedback din diferite sectoare. „Vom desfășura, de asemenea, un sondaj la nivel național și [vom organiza] focus grupuri și intenționăm să anunțăm un plan cuprinzător revizuit pentru sistemul orelor de lucru mai târziu în acest an”, a spus oficialul.
Lee Myung-ha, care acum lucrează 30 de ore pe săptămână ca manager într-un magazin de vinuri din Seul, a descoperit alte plăceri în viață după ce și-a părăsit slujba de birou. „Pot să negociez mai bine vacanțele, să-mi cunosc prietenii și să învăț lucruri noi”, spune ea, deși recunoaște că poate face asta doar pentru că poate economisi bani trăind acasă cu părinții ei.
Sursa: The Guardian
Arina Delcea
