Tot mai mulți copii de vârste mici consumă droguri. Statul are statistici, nu și strategii pentru a combate fenomenul
De mai bine de 22 de ani, Cristi se luptă cu dependenţa de droguri. Astăzi urmează tratament ca să scape de acest viciu, despre care spune că l-a mâncat, la propriu, pe dinăuntru, încă de pe vremea când era la liceu.
„Ajungi să consumi drogurile acestea doar ca să fii om normal. Am trăit în fiecare zi chinul acesta. (…) Cineva a venit la mine o ţigară, dintr-o dată. Nu ştiu cine mi-a pasat-o. La vârsta de 20 de ani eu eram pe nişte pastile care mă ţineau în casă, mă ţineau departe de hobby-urile mele”, povestește tânărul.
Iulian avea 16 ani când s-a drogat prima data. Vreo 13 ani a reusit sa stea departe de stupefiante. Dar apoi a spus să mai încerce o dată: „Distrug familii, distrug relaţii, distrug prietenii, distrug tot. Este durere psihică în primul rând. Cel mai greu e să te laşi. Să continui dacă vrei să continui nu o să ajungi nicăieri. Îţi aduc moartea într-un sfârşit”.
ONG-urile care le asigură inclusiv tratament celor care vor să se lase de droguri estimeaza că, anual, numai în Bucureşti, mor 10.000 de persoane din cauza unei supradoze. Autorităţile trag un semnal de alarmă: copii de vârstă tot mai mică ajung să consume droguri. De cele mai multe, din teribilism sau din cauza anturajului.
Carmen Oprea, psiholog Agenţia Naţională Antidrog: „Este în uşoară creştere consumul de canabis. Şi aici vorbim inclusiv de o scădere a debutului pentru consum pentru acest tip de drog. Datele oficiale sunt în jurul vârstei de 13 ani, ceea ce este o vârstă foarte scăzută. Pentru anumite substanţe, cum ar fi solvenţii sau inhalanţii, vârsta este chiar mai mică În tratament ajung chiar şi copii de 10 ani”.
Oficial, un elev din zece de la noi din ţară s-a drogat cel puţin o dată. Fenomenul este, însă, mult mai extins. Cele mai folosite droguri sunt canabisul, etnobotanicele şi, asta, pentru că sunt cele mai ieftine. Deşi autorităţile recunosc că nu există afacere mai profitabilă decât traficul şi consumul de droguri, România nu are o strategie care să îi descurajeze şi să îi ajute pe cei care cad pradă substanţelor interzise. În momentul în care cer ajutor, de cele mai multe ori, sunt puşi pe liste de aşteptare. Sunt prea puţine centre de tratament, iar fondurile, insuficiente.
Monica Dan, psihoterapeut ARAS: „Sunt şi multe bariere legale. În alte ţări tratamentul substitutiv este distribuit şi în unităţi mobile care distibuie pe stradă. Nu se pune problema ca, într-un spital unde un pacient cu adicţie la opiacee este tratat de tuberculoză sau altă boală, să nu existe acolo tratament cu metadonă”.
Campaniile de informare se fac sporadic. Tinerii, adică publicul ţintă, spun că internetul este sursa lor de informare despre efectele drogurilor.
În ţara în care drogurile distrug vieți, statul nu e pregătit nici măcar să constate realist dimensiunea acestui fenomen, darămite să ofere asistență sau să îl combată.
