Donarea organelor de la pacienții aflați în moarte clinică nu este un obicei prea răspândit în România. De multe ori se ajunge în situația în care vieți care ar putea fi salvate sunt irosite. În general, cei care fac pasul pentru a-i ajuta pe cei în nevoie sunt chiar rudele lor. De la începutul anului şi până în prezent, în România s-au prelevat în jur de o sută de organe, de aproape 40 de ori mai puţin decât ar fi nevoie.
GHEORGHE PENEA, pacient: Cât timp de gândire am? S-a uitat aşa la ceas şi a spus: Cam o oră. E bine? E bine.
Gheorghe nu va uita aceste cuvinte. Au făcut diferenţa dintre viaţă şi moarte. Încă din copilărie s-a luptat cu hepatita B, iar la 46 de ani doar un transplant de ficat îl mai putea salva.
GHEORGHE PENEA, pacient: Era o problemă de timp, la mine, pentru că eram extrem de deteriorat din punct de vedere a sănătăţii.
Este primul român care a primit un ficat de la un donator aflat în moarte cerebrală.
GHEORGHE PENEA, pacient: Mi se pare unul dintre gesturile cele mai frumoase şi generoase pe care cineva le poate face pentru semenii lui, pentru că, în lipsa acestor organe, vă daţi seama că nu se poate întâmpla nimic bun.
La mai bine de 2 decenii de la primul transplant hepatic, România are o listă lungă de aşteptare.
MĂDĂLINA CHIŢU, reporter TVR: Astăzi, aproape 4.400 de români aşteaptă să li se găsească un organ compatibil, de 40 de ori mai mult decât numărul prelevărilor de organe care s-au făcut de la începutul anului şi până în prezent de la donatori vii sau aflaţi în moarte cerebrală.
Din cauză că românii încă privesc cu multă reţinere donarea organelor de la pacienții aflați în moarte cerebrală, adesea cei care fac pasul pentru a-i ajuta pe pacienţii în nevoie sunt rudele.
DOINA HREHOREŢ, medic primar Centrul de Transplant Hepatic, Institutului Fundeni: Neavând grefe suficiente presiunea este foarte mare. Un pacient care este într-o stare gravă nu poate să aştepte pe lista de aşteptare un ficat sau dacă are o boală de tip cancer aceasta va evolua şi nu va mai putea fi făcut transplantul.
Pentru a evita situațiile în care vieți ce ar putea fi salvate sunt irosite, medicii spun că inclusiv autorităţile ar trebui să se implice mai mult.
IRINEL POPESCU, şef Centrul de Transplant Hepatic, Institutul Fundeni Bucureşti: Finanţarea în toate marile spitale a două posturi: cea de coordonator de transplant şi cea de persoană responsabilă de procesul de donare. Nu există în toate spitalele aceşti doi reprezentanţi esenţiali pentru a avea un număr mai mare de donatori.
GUENDADIY VATACHKI, director executiv interimar, Agenţia Naţională de Transplant: Nu putem să ne comparăm cu ţările occidentale deocamdată, dar totuşi suntem pe hartă. Avem aproape 5 donatori pe milion de locuitori, care este, în afară de Grecia, cea mai bună cifră pentru Peninsula Balcanică.
Anul trecut, la nivel naţional s-au făcut 200 de transplanturi, aproape dublu faţă de 2021.
