De 5 ori campioană olimpică, Nadia este considerată una dintre cele mai mari sportive ale secolului 20. La doar 14 ani devenea, la Jocurile Olimpice de la Montreal 1976, prima gimnastă din lume notată cu 10 într-o întrecere olimpică.
Nadia a început să practice gimnastica la vârsta de 6 ani, la Onești. Cu ajutorul antrenorilor și datorită talentului său înnăscut, cu grație, acuratețe și îndrăzneală, Nadia avea să dărâme toate barierele în gimnastică şi să cucerească o lume întreagă.
La 11 ani, câştiga primul său titlu de campioană naţională absolută, iar la 11 ani şi jumătate a concurat la categoria „maestre”, unde a ocupat locul al treilea.
La Campionatele Internaţionale de Gimnastică ale României, din 1973, cucereşte cinci medalii de aur.
În 1974, obţine primul mare succes peste hotare, câştigând locul I la individual compus, în cadrul Concursului „Prietenia” de la Gera (Republica Democrată Germană).
La Campionatul European din 1975, de la Skien (Norvegia), la vârsta de numai 13 ani, are o prestaţie excelentă, cucerind patru medalii de aur – la individual compus, sărituri, paralele şi la bârnă, precum şi medalia de argint la sol.
În 1975, participă la Turneul Campioanelor de la Londra unde cucereşte trofeul competiţiei.
La Montreal 1976, cu şapte note de 10 şi cinci medalii olimpice – trei de aur, una de argint şi una de bronz – Nadia a intrat în istorie. Canadienii, gazdele competiţiei, i-au spus „Zeiţa de la Montreal”, iar americanii au aplaudat-o la scenă deschisă.
Regretatul jurnalist sportiv Cristian Ţopescu îşi amintea cum a învins Nadia până și computerul olimpic: „În momentul în care a apărut 1.00, toţi comentatorii erau uimiţi, nu înţelegeau ce se întâmplă, se uitau unii la alții, până când crainicul arenei de la Montreal a anunţat în limba franceză că nota este 10. În acel moment, au izbucnit uralele şi comentatorii şi-au dat seama că sunt martorii celei mai mari performanţe din istoria gimnasticii feminine mondiale”.
„Ca să concurezi într-o formă absolut perfectă şi să nu te doară ceva nu ştiu dacă există”, spunea acum câțiva ani, Nadia Comăneci.
La Campionatul Mondial din 1978, de la Strasbourg (Franţa), cucereşte prima medalie de aur la bârnă – obţinută la „mondiale” – pentru gimnastica românească şi două medalii de argint, la sărituri şi cu echipa.
Potrivit ”Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România”, în 1979, la CM de la Forth Worth (SUA), Nadia are o contribuţie esenţială la câştigarea de către lotul feminin de gimnastică al României a primului titlu de campioană mondială pe echipe.
La ediţia din 1977 a „europenelor” de la Praga (Cehoslovacia), se clasează pe locul I la individual compus şi la paralele, şi pe locul II la sărituri, gimnastele românce fiind nevoite să părăsească competiţia la jumătatea finalelor pe aparate (din cauza incorectitudinilor de arbitraj la proba de sărituri).
La Copenhaga, în 1979, cucereşte trei titluri de campioană europeană, la individual compus, sărituri şi la sol, medalia de bronz, la bârnă, şi locul IV, la paralele. Cucerind de trei ori consecutiv titlul de campioană continentală, intră definitiv în posesia „Cupei Europei”, fiind prima gimnastă din Europa care reuşea această performanţă. În 1979, la „Cupa Mondială”, desfăşurată la Tokio (Japonia), se clasează pe locul I la sol şi la sărituri, pe locul II la bârnă, şi pe locul III la individual compus.
La Olimpiada de la Moscova din 1980, Nadia a obţinut alte patru medalii: două de aur şi două de argint. Unul dintre momente a fost umbrit de aranjamente de culise.
“Acolo, la bârnă, la capătul unei ezitări, Nadia Comăneci a fost depunctată de arbitri în asememea hal, dacă pot spune, încât a pierdut locul întâi în concursul individual compus în favoarea gimnastei sovietice Elena Davîdova”, îşi amintea comentatorul sportiv Cristian Ţopescu.
În 1981, la Universiada de la Bucureşti, obţinea cinci medalii de aur.
Nadia Comăneci mai are o performanță neegalată până în prezent: este singura gimnastă de pe bătrânul continent care a intrat definitiv în posesia Cupei, după trei victorii consecutive la Campionatele Europene.
“Pentru mine acest trofeu este mai important decât Olimpiada de la Montreal, ca performanţă, deoarece ca să câștigi acest trofeu trebuie să fii cel mai bun timp de 6 ani de zile”, spunea Nadia, în urmă cu câțiva ani.
Marea sportivă s-a retras din activitatea competiţională la 6 mai 1984, când a avut loc, la Palatul Sporturilor din Bucureşti, gala de adio a gimnastei, şi când a fost premiată cu Ordinul Olimpic „Colanul de argint” din partea preşedintelui de atunci al Comitetului Internaţional Olimpic, Juan Antonio Samaranch.
Dar gimnasta de 10 avea să ducă o viaţă departe de a fi perfectă, într-un regim totalitar. Cu mai puţin de o lună până la Revoluţia din 1989, Nadia a fugit din ţară şi s-a stabilit în Statele Unite.
La 26 aprilie 1996, s-a căsătorit cu Bart Conner, fost gimnast american, dublu campion olimpic, într-o ceremonie care a avut loc la Bucureşti. La 3 iunie 2006, Nadia Comăneci a devenit mamă, dând naştere unui băiat, Dylan Paul.
În România, fosta mare gimnastă s-a implicat în mai multe proiecte caritabile și a deschis o academie de gimnastică.
Nadia este văzută adesea la meciurile importante ale Simonei Halep, susținând-o pe marea campioană a sportului alb.
Nadia este primul sportiv român inclus în International Gymnastics Hall of Fame, în 1993.
În 1999, Nadia Comăneci devenea primul sportiv invitat să vorbească la Naţiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internaţional al Voluntariatului.
S-a implicat în acte de caritate, atât în ţară (a creat o clinică de caritate în Bucureşti, pentru ajutorarea copiilor orfani), cât şi în străinătate.
Fundaţia „Nadia Comăneci” a relansat, în 2009, păpuşa Nadia, cu sprijinul fabricii româneşti Arădeanca, parte a programului social „10 pentru gimnastică”, la 33 de ani de la apariţia primei versiuni.
În cadrul celei de-a VI-a ediţii a Galei femeilor de succes, Nadia Comăneci a fost desemnată Femeia anului 2009 la categoria campanii umanitare de succes, pentru clinica care îi poartă numele.
În codul de punctaj al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică (FIG) există încă elemente de maximă dificultate care poartă numele Nadiei. Astfel, la paralele, sunt incluse două elemente care-i poartă numele: „coborâre Comăneci” şi „salt Comăneci”.
Pentru o lume întreagă, Nadia este gimnasta care a atins perfecţiunea. Pentru români, rămâne cea mai iubită gimnastă din toate timpurile.
De ziua ei, Nadia a transmis pe rețelele de socializare un mesaj în care le-a mulțumit tuturor fanilor pentru urările lor.
Thank you all . Mulțumesc pentru urările frumoase pic.twitter.com/lNOtOe5EgK
— Nadia Comaneci (@nadiacomaneci10) November 12, 2021
O emisiune de mărci poştale a Romfilatelia de ziua Nadiei Comăneci
La aniversarea fostei mari gimnaste, Romfilatelia îi dedică Nadiei Comăneci emisiunea de mărci poștale “La mulți ani, Nadia!”.
Emisiunea este alcătuită dintr-un timbru, cu valoarea de 9 lei, o coliță nedantelată, cu valoarea de 31,50 lei și un plic „prima zi”.
Pe timbrul coliței emisiunii este redată o secvență dintr-un exercițiu la bârnă al Nadiei Comăneci, iar pe plicul „prima zi” sunt ilustrate timbre și colițe filatelice dedicate, de-a lungul timpului, renumitei sportive.
