Batoanele de ciocolată, chipsurile și cartofii pai – de ce nu putem pur și simplu să ignorăm aceste produse la supermarket? Cercetătorii din Institutul Max Planck pentru Cercetarea Metabolismului din Cologne, în colaborare cu Universitatea Yale, au demonstrat recent că alimentele care au un conținut ridicat de grăsimi și dulciuri ne schimbă creierul: dacă le mâncăm regulat chiar și în cantități mici, creierul se obișnuiește cu aceste alimente.
Dulciurile ne schimbă creierul / FOTO: Unsplash
De ce ne plac într-atât de mult mâncărurile nesănătoase și grase? Cum se dezvoltă această preferință în creierul nostru? „Tendința noastră de a consuma alimente bogate în grăsimi și zahăr, așa-numita dietă occidentală, poate fi înăscută sau poate apărea ca o consecință a supraponderabilității. Dar noi suntem de părere că creierul învață să aibă această preferință”, explică Sharmili Edwin Thanarajah, cercetătoarea care a coordonat studiul.
Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii i-au dat unui grup de voluntari o budincă mică care conținea multe grăsimi și zahăr în fiecare zi, timp de opt săptămâni, ca un supliment la dieta lor normală. Celălalt grup a primit o budincă care conținea același număr de calorii, dar mai puține grăsimi. Activitatea cerebrală a voluntarilor a fost evaluată înainte și în timpul celor opt săptămâni.
Creierul nostru învață automat să prefere gustările grase
După opt săptămâni, reacția creierului la alimentele pline de grăsimi și zahăr era mai crescută în grupul care a consumat budinca cu un conținut ridicat de zahăr și grăsimi. Asta a activat în mod special sistemul dopaminergic, regiunea creierului responsabilă de motivație și recompensă. „Evaluările activității creierului au indicat o reorganizare a creierului după consumul de chipsuri și altor alimente de acest fel. În mod inconștient, creierul învață să prefere mâncarea recompensatoare. Ca urmare a acestor schimbări la nivelul creierului, noi vom prefera mereu, în mod inconștient, mâncărurile care conțin multe grăsimi și zahăr”, explică Marc Tittgemeyer, care a condus studiul.
În timpul perioadei studiului, subiecții din grupul experimental nu s-au îngrășat mai mult decât subiecții din grupul de control și nici hemograma lor, care stabilea nivelul zahărului și colesterolului, nu s-a schimbat prea mult. Cu toate acestea, cercetătorii presupun că preferința față de mâncărurile bogate în zahăr va continua după finalizarea studiului. „În creier s-au produs noi conexiuni și ele nu dispar foarte rapid. Până la urmă, scopul învățării este ca, odată ce înveți ceva, să nu uiți acel lucru atât de rapid”, explică Marc Tittgemeyer.
