Sport în aer liber / FOTO: Pixabay
Exerciţiile fizice determină muşchii să secrete în sânge anumite proteine, numite miokine, iar oamenii de ştiinţă de la ECU au constatat că acestea pot să suprime dezvoltarea tumorii şi chiar să contribuie la combaterea activă a celulelor canceroase.
În cadrul unui studiu clinic, pacienţi diagnosticaţi cu cancer de prostată obezi au urmat un antrenament de exerciţii regulate timp de 12 săptămâni, acceptând să li se recolteze probe de sânge înainte şi după acest program.
Cercetătorii au aplicat apoi probele direct pe celulele vii de cancer de prostată.
Supervizorul studiului, profesorul Robert Newton, a declarat că rezultatele ajută la înţelegerea motivului pentru care cancerul progresează mai lent la pacienţii care fac mişcare.
„Nivelul de miokine anti-cancer al pacienţilor a crescut în cele trei luni”, a spus el.
„După ce le-am recoltat probe de sânge înainte şi după exerciţii şi le-am plasat peste celulele vii de cancer de prostată am observat o suprimare semnificativă a creşterii acestor celule în cazul sângelui post-antrenament. Acesta este un indicator destul de substanţial conform căruia exerciţiile de durată creează un mediu de supresie a cancerului în organism”, precizat cercetătorul.
Candidatul la doctorat şi conducătorul studiului, Jin-Soo Kim, a spus că, în timp ce miokinele ar putea semnala celulelor canceroase să se crească mai lent – sau să înceteze să se dezvolte – nu au reuşit să distrugă aceste celule. Cu toate acestea, a precizat Jin-Soo Kim, miokinele pot fi asociate cu alte celule din sânge pentru a combate în mod activ cancerul. „Myokinele în sine nu semnalizează celulelor să moară. Însă, ele semnalează celulelor noastre imune – celulele T – să atace şi să distrugă celulele canceroase”, a explicat cercetătorul.
Potrivit profesorului Newton, exerciţiile fizice vin în completarea altor tratamente pentru cancerul de prostată, cum ar fi terapia prin privare de androgeni, care este atât eficientă, cât şi prescrisă în mod obişnuit, dar poate duce, de asemenea, la reducerea semnificativă a masei musculare şi la creşterea masei de ţesut adipos. Acest lucru poate conduce la obezitate sarcopenică (obezitate cu procent scăzut de masă musculară), o stare de sănătate defectuoasă şi risc de cancer.
Toţi participanţii la studiu au fost supuşi acestui tip de terapie şi prezentau obezitate, programul de antrenament vizând menţinerea masei musculare şi scăderea cantităţii de ţesut adipos.
Studiul s-a axat pe cancerul de prostată, însă profesorul Newton a declarat că aceste constatări ar putea avea un impact mai larg. „Credem că acest mecanism se aplică tuturor tipurilor de cancer”, a spus el.
ECU efectuează studii suplimentare, inclusiv un studiu în care pacienţii cu cancer de prostată în stadiu avansat sunt supuşi unui program de exerciţii fizice de şase luni. Deşi rezultatele finale sunt încă în aşteptare, profesorul Newton a declarat că datele preliminare sunt încurajatoare. „Aceşti bărbaţi au o povară mare a bolii, au efecte secundare asociate tratamentului de durată şi se simt foarte rău, însă sunt capabili să producă medicamente anti-cancer din interior.
Studiul a fost publicat în jurnalul Medicine and Science in Sports and Exercise.
