Actorul Constantin Codrescu a încetat din viaţă la vârsta de 91 de ani

14 Noiembrie 2022, 10:06 (actualizat 14 Noiembrie 2022, 10:16) Știrile TVR |

A murit actorul Constantin Codrescu / FOTO: Captură foto

Constantin Codrescu, actor de mare profunzime, regizor şi scenograf de o mare forţă sugestivă, sensibilitate şi imaginaţie creativă, s-a născut la 5 septembrie 1931, la Huşi, judeţul Vaslui.

A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1951, remarcându-se încă de atunci ca unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale. Între 1968-1976 a fost asistentul prof. Ion Cojar la IATC, potrivit site-ului CineMagia – www.cinemagia.ro.

Excelent profesor, a îndrumat generaţii de studenţi în cadrul învăţământului artistic superior, la IATC Bucureşti, la Institutul de Teatru din Târgu-Mureş (1976-1989), iar după 1989 a fost profesor la Facultatea de Teatru a Universităţii Ecologice (din 1996) şi la Facultatea de Teatru a Universităţii ”Spiru Haret” (din 2003), potrivit sursei citate. După 1990 a fost şi director al Teatrului “Maria Filotti” din Brăila şi al Teatrului din Sfântu Gheorghe.

Actor cu o voce caldă, inconfundabilă, Constantin Codrescu are o carieră prolifică în teatru şi film. A creat zeci şi zeci de roluri, de o tipologie variată, din dramaturgia naţională şi universală, pe mai multe scene ale ţării printre care: Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Nottara, Teatrul Mic şi altele. A interpretat numeroase roluri şi la teatrul radiofonic, în piesele ”Amintiri din copilărie”, ”Anatema”, ”Antigona”, ”Cei doi tineri din Verona”, ”Ciuleandra”, ”Craii de Curtea Veche”, “Angajare de clovn”, “Seducătorul din Sevilla şi Oaspetele de piatră”, “Trilogia îndepărtării” etc. Face parte, de asemenea, din distribuţia a două spectacole dedicate împlinirii a 100 de ani de la declanşarea Primului Război Mondial, ”Dureroasa neutralitate” şi ”Vara Marelui Război” de Constantin Venerus Popa (regia artistică Gavriil Pinte), prezentate în premieră la Teatrul Naţional Radiofonic în decembrie 2014.

Ca regizor şi scenograf a pus în scenă piese din dramaturgia naţională şi universală: ”Act Veneţian” de Camil Petrescu (Teatrul de Stat Baia Mare), ”Valea cu fluturi” de Iosif Naghiu şi ”Passacaglia” de Titus Popovici (Teatrul Dramatic Braşov), ”Fraţii Karamazov” de Dostoievski, ”Judecată în noapte” de A. Vallejo, ”Pensiunea Doamnei Olimpia” de I.D. Şerban (la Teatrul Naţional Târgu Mureş), ”Care este soţul meu” de Somerset Maugham (Teatrul de Stat Galaţi), ”Cine eşti tu?”, ”Cititorul de contor”, ”Un pahar cu sifon”, de Paul Everac, ”Vara trecută la Ciulimsk” de Vampilov, ”Lumea lui Cehov” (Teatrul de Stat Sfântu Gheorghe), ”Moromeţii” de Marin Preda (coregie), ”Roata” de C. Ifrim, ”Preferam să mor de râs” de N. Ionescu, ”Frumoşii marilor oraşe” de Fănuş Neagu (coregie), ”Audienţă la consul” de I. Brad, ”Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller, ”Caragiale…fantasticul” – o dramatizare după proza lui I.L. Caragiale, semnată de Constantin Codrescu şi Elena Roşu (la Teatrul ”Maria Filotti” din Brăila), ”Adio copilărie” de Rozov, ”Ruy Blas” de Victor Hugo, ”Acuzarea apără” de Ştefan Berciu (Teatrul Mic din Bucureşti), ”Martor şi Judecător”, de Ion Bălan, un spectacol inspirat din viaţa lui Panait Istrati (Teatrul ”Maria Filotti” din Brăila).

În film a debutat cu rolul din “Nepoţii gornistului” (regia Dinu Negreanu, 1953) şi a continuat cu “Răsare soarele” (1954), de acelaşi regizor, apoi cu rolul Ghiţă din “La Moara cu noroc”, filmul lui Victor Iliu selecţionat la Festivalul de la Cannes în 1957, potrivit volumului “1234 cineaşti români” (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996). Filmografia sa mai include titluri precum ”De-aş fi Arap Alb” (regia Ion Popescu-Gopo, 1965), “Răscoala” (regia Mircea Mureşan, 1965), “Mihai Viteazul (regia Sergiu Nicolaescu, 1970), “Haiducii lui Şapte cai” (regia Dinu Cocea, 1970), “Zestrea domniţei Ralu” (regia Dinu Cocea, 1971), “Bietul Ioanide” (regia Dan Piţa, 1979), “Capcana mercenarilor” (regia Sergiu Nicolaescu, 1981), seria “Pistruiatul” (“Evadatul”, “Ascunzişul”, “Insurecţia” – regia Francisc Munteanu, 1986), ”Martori dispăruţi” (regia Dan Mironescu, 1988), ”Lacrima cerului” (regia Adrian Istrătescu Lener,1989), ”Terente – regele bălţilor” (regia Andrei Blaier, 1995), “Trenul vieţii” (regia Radu Mihăileanu, 1998), “Magnatul” (regia Şerban Marinescu, 2004).

În 2007, a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Târgu Mureş. În 2009, Constantin Codrescu şi-a lansat un roman autobiografic, în două volume, intitulat sugestiv ”Pribeag prin viaţa mea”.

În septembrie 2016, a avut loc la Teatrul Metropolis din Bucureşti premiera piesei de teatru creştin “Brâncoveanu, Ivireanu, iubire de Biserică şi neam”, cu participarea extraordinară a lui Constantin Codrescu.

La 25 martie 2013, în cadrul celei de-a şaptea ediţii a Galei Premiilor Gopo, i-a fost decernat Premiul pentru întreaga activitate. S-a numărat printre personalităţile culturale ajunse la senectute care au fost omagiate 15 ianuarie 2018 la Ateneul Român de Ziua Culturii Naţionale.

În cadrul ceremoniei de acordare a premiilor celei de a şaptea ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova, din 7 iunie 2019, lui Constantin Codrescu i-a fost oferit unul dintre cele trei premii pentru interpretări excepţionale din producţiile radiofonice ale anului 2018. Astfel, acesta a primit premiul pentru cea mai bună interpretare masculină – pentru rolul Valer Schita, din spectacolul “La început roşu, galben, apoi roşu şi la urmă gri” de Cornel Teulea (regia artistică Gavriil Pinte), potrivit www.radioromaniacultural.ro.

La 3 octombrie 2020, la Ateneul Naţional din Iaşi, i-a fost conferit un Premiu de Excelenţă al Serilor Filmului Românesc (SFR), şi în aceeaşi zi a fost difuzat un documentar despre viaţa sa, un film în regia lui Silviu Radu.

În 2022, cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, Constantin Codrescu a fost decorat de preşedintele României, Klaus Iohannis, cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler, iar la 30 martie 2022 ministrul culturii, Lucian Romaşcanu i-a înmânat personal distincţia.

Source