Poarta Brandenburhg în culorile steagului Ucrainei
”La fel ca Oracolul din Delphi, istoria oferă îndrumări, dar lasă interpretările la latitudinea noastră. Cu toate acestea, unii sunt mai capabili decât alții”, își începe analiza Andreas Kluth, de la Bloomberg.
Atenție la „lecțiile istoriei”, așa cum sunt trase de șarlatani, ignoranți sau tirani, pentru că vor fi nebunești, greșite și posibil dezastruoase. Istoriografia amator-egoistă și auto-impusă a președintelui rus Vladimir Putin este un exemplu.
Istoria (re)inventată a lui Putin
Anul trecut, el a inventat o narațiune „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, care a fost ulterior dezvăluită ca fiind una dintre halucinațiile care l-au făcut să atace Ucraina. Zilele trecute, el a fost a făcut o nouă referire, comparându-se cu Petru cel Mare și a sugerat că „se pare că și nouă ne-a revenit să revendicăm și să întărim”. Asta a însemnat că ar putea dori să ducă război împotriva Suediei (cum a făcut Peter în secolul al XVIII-lea) și să pună mâna pe pământuri care acum fac parte din Estonia, membră a NATO.
”Aoleu. Dacă Putin ar fi beat la o cârciumă, istoricii adevărați ar râdea. Moștenirea lui generală nu va fi deloc asemănătoare cu a lui Petru – țarul, care, ca și Putin, a fost brutal și imperialist, dar cunoscut și pentru deschiderea Rusiei către Occident și pentru progres. Cu toate acestea, Putin este un dictator care deține codurile de lansare pentru cel mai mare arsenal de arme nucleare din lume, așa că delirul său este terifiant”, opinează autorul.
Acestea fiind spuse, inevitabilitatea ca unii oameni să tragă concluzii nebunești din istorie nu ar trebui să ne împiedice pe noi ceilalți să încercăm să fim mai sofisticați în acest sens. După cum spun maorii din Noua Zeelandă, mergem înapoi în viitor cu ochii ațintiți asupra trecutului. Avem nevoie de istorie pentru a da sens lumii; avem nevoie de ieri pentru a înțelege astăzi.
Trucul este să fii eclectic, precis și subtil. Nimeni astăzi nu este exact ca Hannibal, Boudica, Carol cel Mare, Ginghis Khan, Ecaterina cea Mare sau orice altă figură istorică. Dar aspecte specifice ale oamenilor și evenimentelor din trecut răxbat de-a lungul veacurilor. Trebuie doar să fim clari care sunt acestea în fiecare context.
Scenarii comparate
Căutând analogii cu războiul lui Putin împotriva Ucrainei, există o mulțime de posibilități. Am comparat scenariile cu rezultatele războiului din Coreea și ale războiului de iarnă dintre Uniunea Sovietică și Finlanda; alții s-au uitat la războiul ruso-japonez din 1904-05 și mai departe.
Pentru majoritatea oamenilor, însă, cele mai evocatoare comparații sunt cu Primul și Al Doilea Război Mondial – nu în ultimul rând, din cauza temerilor că Putin ar putea escalada și să ne arunce într-un al Treilea. Dar acele două războaie anterioare au fost complet diferite și oferă lecții divergente.
Polonezii, estonienii, letonii, lituanienii și alți est-europeni tind să vadă războiul de agresiune al Rusiei ca fiind comparabil cu atacurile Germaniei naziste asupra Cehoslovaciei și Poloniei în anii 1938-39. Președintele polonez Andrzeij Duda, de exemplu, l-a comparat în mod explicit pe Putin cu Adolf Hitler.
În schimb, intelectualii și politicienii germani și francezi preferă analogii cu Primul Război Mondial. În parte, asta se datorează unui tabu german împotriva comparării a ceva cu Hitler (un fel de Legea lui Godwin inversă), deoarece asta ar părea să pună la îndoială singularitatea istorică a crimelor lui Führer, mai ales a Holocaustului.
Prin comparația cu Primul Război Mondial, acești observatori semnalează și îngrijorarea că Occidentul, ca și Europa în 1914, s-ar putea lovi, accidental, de un dezastru mai mare. Cancelarul german Olaf Scholz a invocat „The Sleepwalkers” de Christopher Clark. Acea carte descrie în detaliu felul în care oamenii de stat europeni (toți erau bărbați), răspunzând la asasinarea de către un sârb bosniac a unui prinț austro-ungar, undeva în Balcani, au alunecat într-un fratricid continental pentru că nu au înțeles spiralele automate ale escaladării, care erau inclus în sistemele lor de alianțe și în programele de mobilizare.
Având în vedere astfel de precedente, liderii vor avea tendința de a vedea Donbasul Ucrainei ca fiind asemănător cu Bosnia Herțegovina în 1914 – un ținut în care Occidentul are interese, dar și o poziție strategică, ce ar putea fi o potențială capcană, ademenind țările NATO într-un război dureros împotriva Rusiei, cu consecințe mai mult decât imprevizibile.
Analogia Primului Război Mondial explică, de asemenea, de ce președintele francez Emmanuel Macron este îngrijorat de rezultatele care l-ar „umili” pe Putin. Tratatul de la Versailles a umilit Germania, lăsând-o ofensată și, astfel, prevestind următorul război mondial.
Negocierea cu Putin
Însă, aceste comparații ratează ținta, potrivit lui Martin Schulze Wessel, un istoric german al Europei de Est. În Primul Război Mondial, mai mulți lideri și anumite puteri și-au împărțit responsabilitatea pentru un dezastru pe care l-ar fi putut preveni. În 1939, dimpotrivă, un bărbat a lansat un atac neprovocat împotriva unui vecin mai slab, ca parte a unui model de agresiune iredentistă, șovină și imperialistă. Acest lucru se potrivește cel mai bine lui Putin în 2022.
În acea analogie, acei lideri din Occident care au petrecut ani de zile încercând să-l „liniștească” pe tiran – în timpul secolului anterior sau al acestuia – au citit greșit situația, amenințarea și omul. Rezultă, de asemenea, așa cum a spus președintele Duda al Poloniei, că negocierea cu Putin – a vorbi de dragul de a vorbi – nu va ajuta, decât dacă și până când agresorul este oprit pe câmpul de luptă.
”Acesta este motivul pentru care polonezii și balticii spun răspicat ceea ce Scholz refuză până acum să afirme: Ucraina trebuie să câștige”, remarcă autorul.
Rețineți că analogia celui de-al Doilea Război Mondial nu se extinde la orice a făcut Hitler, în anii de după 1939. Comparația nu implică faptul că Putin plănuiește un Holocaust și nici că trebuie să se sinucidă în cele din urmă – sau că Rusia, ca și Germania nazistă, trebuie să ajungă ocupată și dezmembrată
”Pentru a înțelege cum s-ar putea încheia războiul lui Putin, trebuie să observăm cum se desfășoară această tragedie, în timp ce ajungem din nou și din nou la cele mai potrivite lecții din trecut”, concluzionează analiza Bloomberg.
