Cronica unor alegeri cu rezultatul de dinainte cunoscut. O analiză a publicației britanice The Times arată că, în ciuda nemulțumirilor crescânde legate de războiul din Ucraina, președintele rus este la fel de stăpân pe putere ca întotdeauna.
Cu șase săptămâni înainte de alegerile prezidențiale din Rusia, rezultatul este atât de previzibil, încât majoritatea rivalilor președintelui Putin reacționează cu un amestec de șoc și nedumerire atunci când sunt întrebați dacă speră să obțină o victorie în ziua scrutinului.
„Arăt eu ca un idiot?”, s-a întrebat Serghei Baburin, un politician de dreapta, când s-a sugerat că ar putea avea ambiții de a-l învinge pe Putin la scrutinul din 15-17 martie.
„Alegeri fără alegere”
Leonid Slutsky, un ultranaționalist, a fost la fel de tranșant. „Visez la o victorie în operațiunea militară specială [din Ucraina]”, a declarat el. „Dar nu visez să îl înving pe Putin. Pentru ce? El este cel mai influent politician de pe planetă”.
Citește și: De ce este iritată propaganda rusă de noua ecranizare a romanului „Maestrul și Margareta”
Ambii contracandidați fac parte dintr-un sistem politic atent gestionat, care le oferă rușilor iluzia democrației. Dar nu toată lumea se lasă păcălită. Cuvintele rusești pentru alegeri – vybory – și alegere – vybor – sunt aproape identice, ceea ce a dat naștere unui slogan printre figurile opoziției, conform căruia viitorul vot este un caz de „vybory bez vybora” sau „alegeri fără alegere”.
După aproape un sfert de secol la putere, Putin, în vârstă de 71 de ani, a eliminat toate provocările reale la adresa puterii sale și a transformat mass-media într-o mașină de propagandă care îl prezintă ca fiind salvatorul națiunii.
Fost ofițer KGB, el trebuia să demisioneze în acest an, dar acum are dreptul de a rămâne în funcție încă 12 ani, conform unor amendamente aduse constituției care au fost adoptate în grabă, în anul 2020.
Putin controlează total Rusia, ca întotdeauna înainte de alegeri
Dacă își va duce la bun sfârșit următorul mandat de șase ani, care expiră în 2030, l-ar egala de Iosif Visarionovici Stalin și ar deveni unul dintre cei mai longevivi lideri al Rusiei.
Cu toate acestea, în ciuda rezultatului inevitabil, alegerile de luna viitoare ar putea da bătăi de cap nedorite Kremlinului, pe fondul nemulțumirilor tot mai mari legate de războiul din Ucraina.
În ultimele săptămâni, mișcarea de opoziție din Rusia a fost „energizată” de o campanie electorală condusă de Boris Nadejdin, un politician liberal, puțin cunoscut până acum, care dorește să facă pace cu Kievul și cu Occidentul.
Nadejdin, în vârstă de 60 de ani, s-a angajat ca, dacă va fi ales, să elibereze toți prizonierii politici din Rusia.
„Un număr mare de ruși doresc pacea”, a declarat el pentru The Times, alegându-și cu grijă cuvintele pentru a nu cădea sub incidența legilor draconice care limitează libertatea de exprimare.
„Operațiunea militară specială este o greșeală fatală a lui Putin. El nu a crezut că ucrainenii vor rezista. El a crezut cu adevărat că ei așteptau armata rusă ca pe niște eliberatori. Și nu a crezut că Occidentul va oferi Ucrainei un sprijin pe scară largă”.
Un sondaj de opinie realizat de institutul independent Russian Field sugerează că sprijinul pentru Nadejdin, al cărui nume de familie este asemănător cuvântului rusesc „speranță”, a crescut de la doar 1% la 10% în doar câteva săptămâni.
Sute de mii de oameni au stat la coadă în întreaga Rusie pentru a-și înregistra oficial sprijinul pentru el, în cea mai mare manifestare publică de opoziție față de război din primele săptămâni ale invaziei.
Pentru a avea o șansă de a intra în cursa electorală, i s-a cerut să strângă 100.000 de semnături, din aproximativ 40 de regiuni ale Rusiei. El a adunat aproape de trei ori mai multe, dar încă nu există nicio garanție că oficialii electorali ai Kremlinului îi vor permite să candideze.
Un oficial al comisiei electorale a susținut astăzi că zeci de nume de pe lista de susținători erau inadmisibile, deoarece aparțineau unor persoane decedate. Comisia își va anunța decizia luni, a declarat presa de stat de la Moscova.
„Sunt conștient că oamenii nu au stat la aceste cozi pentru mine. Ei au stat pentru ei și pentru copiii lor”, a spus Nadejdin. „Este posibil ca ei să fi auzit numele meu de familie pentru prima dată când au aflat că oamenii strângeau semnături pentru un candidat care este împotriva operațiunii militare speciale.”
Cine este Boris Nadejdin
Deputat din 1999 până în 2003, Nadejdin este un veteran al scenei politice rusești care l-a întâlnit pentru prima dată pe Putin în anii ’90. Atunci era asistentul lui Serghei Kiriyenko, un fost prim-ministru care acum este un oficial cheie al Kremlinului. La vremea aceea, Vladimir Putin era șeful agenției de spionaj FSB.
„Obișnuiam să stăm împreună în biroul lui Kiriyenko și să discutăm unele chestiuni. Putin are o memorie bună – știe cine sunt eu. Dar nu am fost niciodată apropiați”, a spus Boris Nadejdin.
El respinge sugestiile potrivit cărora pentru Putin ar putea fi convenabil să îl lase să candideze la alegeri ca un liberal sau că a primit undă verde de la Kremlin pentru a-l provoca pe actualul președinte.
„Dacă ratingul meu ar fi fost încă de 1%, cu siguranță aș fi fost deja înscris, pentru că nu aș reprezenta niciun pericol”, a spus el. Dacă va fi înscris pe buletinul de vot, a spus Nadejdin, va inunda secțiile de votare cu zeci de mii de observatori pentru a încerca să prevină frauda la vot.
O operațiune a Kremlinului scăpată de sub control?
Analistul politic Abbas Gallyamova este de altă părere . Chiar dacă Nadejdin ar fi convenit asupra candidaturii sale cu oficialii de la Kremlin, care sperau că va acționa ca un băiat de treabă, popularitatea sa în creștere este posibil să îi fi luat prin surprindere. „Dacă a făcut parte dintr-un joc, acesta a scăpat de sub control și acum este o problemă reală pentru Kremlin”, a spus el.
Există pericole clare și evidente în a te opune lui Putin. Cei mai mari critici ai săi sunt fie închiși, fie morți, fie în exil. Protestatarii l-au acuzat că el conduce Rusia ca un monarh, mai degrabă, decât ca un oficial ales. „Jos țarul!”, au scandat ei pe vremea când mitingurile opoziției erau încă posibile.
Deși în primul an al războiului a avut un profil scăzut, lipsind de la mai multe evenimente și discursuri importante pe fondul zvonurilor privind starea de sănătate, Putin a fost mult mai vizibil în ultima vreme.
Kremlinul a respins zvonurile conform cărora ar folosi sosii. Îndelungata sa domnie a fost însoțită de acuzații de corupție masivă, de la dezvăluirea palatului său secret de peste un miliard de euro de la Marea Neagră, până la averile imense „sifonate” în conturi off-shore de către acoliții săi.
Liderul rus, care este divorțat din 2014, este atât de protector cu viața sa privată, încât Kremlinul nu vrea nici măcar să confirme identitatea fiicelor sale adulte, Maria Vorontsova și Katerina Tihonova.
Vorontsova, de profesie endocrinolog, a acordat luna trecută un interviu amplu unui grup media care afiliat primăriei Moscovei. În timpul interviului, ea a declarat că „Brave New World”, romanul distopic al lui Aldous Huxley, a fost una dintre cărțile sale preferate și că, pentru Rusia, viața umană are o «valoare supremă». Relația ei cu Putin nu a fost menționată.
Totuși, de ce mai organizează Putin alegeri?
Având în vedere controlul total al lui Putin asupra sistemului politic din Rusia, unii cetățeni se întreabă de ce se mai obosește Putin să organizeze alegeri.
Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat anul trecut că, „teoretic”, este posibil să nu se organizeze alegeri prezidențiale în Rusia, deoarece era clar că Putin va câștiga. „[Dar] alegerile sunt ceea ce cere o democrație și Putin însuși a decis să le organizeze”, a spus el.
În octombrie, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, cel mai important organism pentru drepturile omului de pe continent, a îndemnat cele 46 de state membre, să refuze să-l recunoască pe Putin ca lider legitim al Rusiei atunci când acesta va obține un nou mandat.
Într-o rezoluție a Consiliului Europei se spune clar că îndelungata și brutala stăpânire a puterii de către Putin a transformat Rusia într-o „dictatură de facto”.
Există un precedent pentru astfel de mișcări. Marea Britanie, Uniunea Europeană și Statele Unite nu l-au recunoscut ca președinte pe Alexander Lukașenko, dictatorul din Belarus, după ce acesta a zdrobit protestele masive împotriva fraudelor electorale din 2020.
De asemenea, țările occidentale refuză să îl accepte pe Nicolás Maduro ca președinte al Venezuelei.
Nu este clar câte state membre ale Consiliului Europei vor refuza recunoașterea lui Putin.
The Times spune că Marea Britanie va insista asupra faptului că alegerile sunt o chestiune care ține de poporul rus, exprimându-și în același timp îngrijorarea că observatorilor internaționali le-a fost interzis accesul în secțiile de votare.
În schimb, Lituania, statul baltic care a devenit un refugiu pentru mulți disidenții ruși exilați, ar putea adopta o poziție mult mai dură.
„Acestea nu sunt alegeri. Este un referendum fals privind războiul lui Putin. Dacă suntem împotriva războiului și suntem pentru o victorie ucraineană, atunci cred că este foarte normal să îl numim pe Putin ilegitim”, a declarat Zygimantas Pavilionis, șeful comisiei pentru afaceri externe din parlamentul lituanian.
„Dar vom avea propria dezbatere [parlamentară] pe această temă. Sper că și alte țări vor avea astfel de dezbateri”, a încheiat Zygimantas Pavilionis.
