Ce a fost mai întâi, oul sau găina? Este o dilemma filosofică încă din antichitate care în lumea digitală ar putea fi tradusă cu întrebarea: ce este mai important: hardware-ul sau software-ul. Sunt două cuvinte asimilate din limba engleză care se regăsesc în dicționarele românești de peste 10 ani. Foarte pe scurt, înseamnă partea fizică, solidă, tangibilă din lumea digitală și partea de instrucțiuni, limbaj sau programare, care nu are o materialitate palpabilă.
Ce a fost mai întâi, oul sau găina? Nu râdeți. Este o dilemma filosofică încă din antichitate care în lumea digitală ar putea fi tradusă cu întrebarea: ce este mai important: hardware-ul sau software-ul. Sunt două cuvinte asimilate direct din limba engleză care se regăsesc în dicționarele românești de peste 10 ani. Foarte pe scurt, înseamnă partea fizică, solidă, tangibilă din lumea digitală și partea de instrucțiuni, limbaj sau programare, care însă nu are o materialitate palpabilă.
Este clar că avem nevoie de amândouă. Vă mai dau un exemplu: în mâna mea, chitara aceasta este doar un frumos obiect decorativ – hardware – dar, dacă am ști să o aducem la viață și cu partea de software, abia atunci i-am vedea adevărată valoare.
Că să rezum la maximum istoria IT&C din ultimii 50 de ani vă spun doar atât: din punct de vedere hardware tendință a fost de a face computerele din ce în ce mai mici și mai mobile, la purtător, iar în lumea software să se creeze programe din ce în ce mai simplu de utilizat. Așa am ajuns de la calculatoare care ocupau o sala întreagă și necesitau o facultate de specialitate pentru a fi operate, la acest aparat extrem de capabil pe care îl „butonează” și copiii.
Dar, în același timp, nu prea mai înțelegem defel ce se află sub interfața unui program, a unei aplicații și, în consecință, cam suntem la cheremul firmelor care creează software și încearcă apoi să ne țină captive în ecosistemul lor.
Și mai e un paradox, lumea digitală se creează pe ea însăși. Fără tehnologie digitală nu am fi capabili să fabricăm mașinării atât de sofisticate și de miniaturizate. În plus, există deja din ce în ce mai multe programe care sunt învățate să scrie alte programe.
Deși pare că Tehnologia schimbă radical poftele speciei umane, de fapt digitalul nu face decât să răspundă unor nevoi vechi de când lumea: comunicarea – schimbul de informații -, obținerea banilor și, poate cel mai important, dorința de putere și control.
Unde se apasă serios pedala de accelerație, este la viteza și la cantitatea cu care avem acces la sursele de satisfacere a acestor necesitați.
În plus, o să vedem în alt episod cum Tehnologia digitală contribuie deja la nevoi și mai rudimentare: unde locuim, ce mâncam și cu ce ne îmbrăcăm.
Și cum ne poate ajuta când vine vorba despre lucruri mai subtile precum identitatea, ierarhia socială și de grup, nevoia de distracție, acumularea de cunoștințe, formarea sau confirmarea credințelor ori structurarea valorilor morale.
Suntem identici cu oamenii care se nășteau acum 50 de mii sau 100 de mii de ani. Însă ceea ce necesită multă muncă, perseverență, acces la resurse și timp îndelungat, ne este acum mult mai la îndemână și de milioane de ori amplificat.
Tocmai de aceea e nevoie de puțină instrucție și de autocontrol ca să nu cădem în capcanele care vin la pachet cu așa doză de confort.
