Ziua Drapelului Naţional, instituită prin Legea 96/1998, este marcată în fiecare an, la 26 iunie. Drapelul este, alături de stemă, sigiliu şi imn, un simbol naţional, aşa cum prevede Constituţia României din 1991 modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003.
A fost un moment inedit azi în Aeroportul „Henri Coandă”. Fanfara și Garda de Onoare a Jandarmeriei i-au surprins pe călători cu un flashmob.
Pentru unii, momentul artistic dedicat Zilei Drapelului Național a fost inedit și plăcut, pentru alții, ceva extravagant. Mai ales că în alte state nu există o sărbătoare similară.
La 26 iunie sărbătorim Ziua Drapelului Național
În forma actuală, Constituţia stabileşte, prin Articolul 12, că „drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu”, potrivit www.cdep.ro şi www.constitutiaromaniei.ro.
Drapelul Naţional a fost decretat, pentru prima dată ca simbol naţional, de Guvernul revoluţionar provizoriu din Ţara Românească, la 14/26 iunie 1848, având deviza „Dreptate – Frăţie” înscrisă pe el, aşa cum arată „Istoria României în date” (Ed. Enciclopedică, 2003).
De-a lungul istoriei, nu a suferit transformări majore, doar distribuţia culorilor (în materie de proporţie şi poziţie) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluţia de la 1848, când, sub impactul spiritului revoluţionar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel naţional steagul standard cu trei culori. Documente sigilografice atestă faptul că, în unele epoci istorice, drapelul românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu roşul în partea superioară, galbenul în mijloc şi albastrul la bază. De asemenea, proporţia culorilor nu a fost aceeaşi cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare). Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul şi chiar a lui Ştefan cel Mare.
În contextul revoluţionar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri ale unor state naţionale, şi revoluţionarii români, aflaţi la Paris la izbucnirea revoluţiei, arborau drapelul albastru, galben, roşu. Aşa avea să fie şi consfinţit, ca drapel naţional, prin Decretul nr. 252 al guvernului provizoriu de la Bucureşti, deşi, iniţial, apăruseră drapele tricolore cu benzile dispuse pe orizontală, potrivit site-ului www. presidency.ro.
Guvernul provizoriu întărea că „Steagul naţional va avea trei culori – albastru, galben şi roşu”. Deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri cât şi pe monumentele şi decretele publice, se va compune din aceste două cuvinte „Dreptate, Frăţie”. Drapelul naţional tricolor, roşu-galben-albastru, astfel decretat la 14/26 iunie 1848, a fost sfinţit a doua zi, în cadrul Marii Adunări Naţionale de pe Câmpul Filaretului, numit de atunci Câmpia Libertăţii.
La 3 iunie 2013, Comisia parlamentară de revizuire a Constituţiei a hotărât reintroducerea stemei ţării pe tricolor, în legea fundamentală. Amendamentul propus de deputatul PSD, Gheorghe Emacu, a fost votat cu 13 voturi „pentru” şi o abţinere, fără o dezbatere prealabilă a membrilor Comisiei. Prin adoptarea acestui amendament, alineatul 1 din Articolul 12 urma să fie reformulat astfel: „Drapelul României este tricolor, având pe fondul galben stema ţării; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu”. Propunerea legislativă privind revizuirea Constituţiei României, care includea şi acest amendament, s-a aflat în lucru la comisiile permanente ale Senatului, având numărul de înregistrare L233/2014, dar la 27 decembrie 2016 a fost retrasă de către Senat.
Protocolul drapelului României este stabilit în cadrul Legii nr. 75/1994 şi detaliat în Hotărârea de Guvern nr. 1157/ 2001. Protocolul drapelelor şi pavilioanelor militare este stabilit prin regulament intern, scrie site-ul http://www.jandarmeriaromana.ro/.
Conform Legii nr. 75/1994, Drapelul României se arborează în mod permanent: pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice; la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură; la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional; ca pavilion pentru navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc.
