Luptătorul de extremă-dreapta care pune probleme serioase de imagine Ucrainei

Germania îl descrie pe Denis Kapustin ca fiind un neonazist de top, iar rolul său în război este o sabie cu două tăișuri pentru Kiev, scrie POLITICO.

„Noi suntem băieții răi, dar ne luptăm cu băieții cu adevărat răi”, glumește Denis Kapustin.

Deocamdată, Ucraina este dispusă să îmbrățișeze forma sa de băiat rău. În calitate de militant rus care a condus raiduri paramilitare împotriva Rusiei de pe teritoriul ucrainean anul acesta și anul trecut, Kievul consideră că Denis Kapustin are un rol de jucat ca aliat împotriva președintelui Vladimir Putin.

Dar există pericole în a-l ține prea aproape. Autoritățile germane spun că Kapustin – cunoscut uneori sub numele de Denis Nikitin – este „unul dintre cei mai influenți activiști neonaziști” de pe continentul european, iar asta este o mană cerească pentru propagandiștii ruși, care încearcă să albească invazia lor criminală din Ucraina drept o încercare de „de-nazificare” a Kievului.

„Gândiți-vă la ”Cel bun, cel răul și cel urât””, adaugă Kapustin, care conduce Corpul Voluntarilor Ruși (RVC), cea mai mare dintre cele trei miliții rusești anti-Kremlin care luptă pentru Ucraina. „Înainte, aveai doar băieți buni și băieți răi îmbrăcați în negru în filmele cu cowboy, iar apoi vine Clint Eastwood, care este îmbrăcat în negru și luptă pentru bine”, spune el.

Kapustin apare, într-adevăr, îmbrăcat în negru la discuția cu jurnaliștii POLITICO într-un hotel din centrul Kievului – deși hainele sale sunt lipsite de orice logo-uri neonaziste. Asta în ciuda faptului că el conduce o linie vestimentară de extremă-dreapta (tricouri și șepci cu imagini naționaliste și xenofobe, precum și cu simbolul nazist 88 – un cod nu foarte subtil pentru ”Heil Hitler”).

„Merg pe o linie subțire”, spune Kapustin, contestând eticheta de neonazist și menționând, aproape ca pe-o tachinare, că nu pune svastici pe niciunul dintre tricourile pe care le vinde, ca și cum asta ar dovedi ceva.

Presa de stat rusă se bucură să arate originile lui Kapustin, acelea ale unui huligan de extremă dreapta din galeriile de fotbal, deoarece acest lucru le întărește pretextul pentru război.

Cu toate acestea, încercarea continuă a Moscovei de a prezenta lupta ei ca pe o reluare a bătăliilor din cel de-al Doilea Război Mondial împotriva nazismului sună fals în realitate. Nu numai că președintele Ucrainei este evreu, dar partidele de extremă-dreapta au un sprijin aproape neglijabil în politica națională reprezentativă.

Și dacă asta nu era suficient, insistența Moscovei că forțele ucrainene sunt naziste trece cu vederea faptul că și grupurile neonaziste declarate luptă pentru Rusia. Inclusiv faimoasa miliție Rusich, care afișează cu plăcere fulare naziste, susține ideologia rasistă și a fost acuzată de atrocități pe câmpul de luptă din Ucraina și Siria, și Mișcarea Imperială Rusă, desemnată „organizație teroristă” de către Statele Unite.

În 2022, serviciul de informații german BND a declarat că armata rusă a primit în rândurile sale grupuri neonaziste, ceea ce face ca „presupusul motiv al războiului, așa-numita de-nazificare a Ucrainei, să fie absurd”.

Cu toate acestea, nimic din toate acestea nu îi împiedică pe ruși să îi ignore pe naziștii din propriile rânduri și să se concentreze asupra lui Kapustin, care poartă numele de război „White Rex”.

RVC-ul lui Kapustin și alte două grupuri paramilitare anti-Putin cu sediul în Ucraina – Legiunea Libertatea Rusiei și cea mai nouă formațiune, Batalionul Siberian – sunt din nou în atenția presei după ce au lansat pe 12 martie cele mai mari raiduri transfrontaliere din război în jurul Kurskului și Belgorodului, rămânând pe teritoriul rusesc și luptând timp de peste două săptămâni. Înainte de aceasta, cel mai mare raid al lor a fost în mai 2023, când au luat cu asalt sate și orașe din regiunea Belgorod.

Alexei Baranovski, din Legiunea Libertatea Rusiei, a afirmat săptămâna trecută, în cadrul unei conferințe de presă, că ultimele raiduri „au perturbat planurile armatei ruse și i-au provocat daune semnificative”.

Statutul tulbure al milițiilor

Statutul acestor grupări de miliții în raport cu forțele armate ale Ucrainei este neclar.

Baranovski susține că grupul său este „o unitate regulată a Forțelor Armate ale Ucrainei”, declarând pentru POLITICO la conferința de presă de săptămâna trecută: „Când ne aflăm pe teritoriul Ucrainei, suntem militari ai armatei ucrainene, egali în toate drepturile și îndatoririle cu toți ceilalți militari ai Ucrainei. Când mergem pe teritoriul Rusiei, nu mai suntem militari ucraineni, suntem cetățeni ruși care au pus mâna pe arme”.

Unii din armata regulată ucraineană nu văd cu ochi buni legătura dintre miliții (în special RVC) și serviciile de informații militare ucrainene (HUR), argumentând că aceasta oferă rușilor o oportunitate de propagandă.

„Și pentru ce?”, a întrebat un oficial care face parte din Consiliul Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, dar care a cerut să discute sub condiția anonimatului. „Aceste miliții sunt un spectacol secundar. Ele nu pot influența dinamica războiului. Poate că ele perturbă puțin în spatele liniilor și sunt enervante pentru Kremlin, dar asta nu compensează dezavantajele propagandistice generale ale utilizării lor”, a adăugat oficialul.

Întregul spectacol este un proiect de casă al lui Kirilo Budanov, șeful HUR. În timp ce raidurile transfrontaliere se desfășurau luna trecută, Budanov i-a lăudat pe paramilitarii ruși ca fiind „buni războinici” la un buletin de știri național. „Ne-au ajutat din prima zi… Au luptat în multe dintre cele mai fierbinți locuri din Ucraina. Vom încerca să îi ajutăm cât de mult putem”, a declarat el.

Din punctul de vedere al HUR, dușmanul dușmanului lor este prietenul lor. Potrivit lui Andrîi Iusov, un purtător de cuvânt al HUR: „Ucraina ar trebui, în mod evident, să-i ajute și pe acei ruși care luptă împotriva regimului Putin pentru a elibera Rusia”. El a spus că milițiile nu acționează în Rusia la ordinele directe ale Kievului, iar acțiunile lor nu fac decât să arate că „Kremlinul nu controlează situația din Rusia”.

Poate că da, dar depinde de cum definim „la ordinul”.

Kapustin spune că milițiile au libertate de acțiune odată ce au trecut granița, dar raidurile sunt coordonate îndeaproape cu HUR, care le oferă asistență logistică, le verifică planurile operaționale și le înarmează și le plătește. Toate cele trei miliții fac parte în mod oficial din forțele armate ucrainene, înrolate în Legiunea Internațională, spune Kapustin. „Suntem o parte oficială a armatei ucrainene, dar avem ambiții politice serioase și o agendă politică, să scăpăm de Putin”, adaugă el.

De la terenurile de fotbal la câmpul de luptă

Kapustin, în vârstă de 40 de ani, s-a născut la Moscova. La vârsta de 17 ani, s-a mutat împreună cu părinții săi la Köln, în Germania, unde și-a stabilit rapid o reputație de temut ca skinhead, mereu gata să se ia la pumni cu oricine, în special cu activiștii Antifa. El a declarat pentru POLITICO că a fost nemulțumit de această mutare, că i-a fost dor de prietenii săi și s-a simțit dezrădăcinat.

Și-a făcut un renume pe scena europeană a huliganismului din fotbal, participând la revoltele de la turneul de fotbal UEFA Euro 2016 din orașul portuar francez Marsilia. După ce s-a mutat la Kiev, Germania i-a anulat rezidența în 2019 și i-a impus o interdicție de intrare în Schengen pentru „eforturi împotriva constituției democratice liberale”.

El are legături cu grupări neonaziste americane, iar în 2021 a fost co-prezentator al unui podcast cu Robert Rundo, fondator al mișcării Rise Above Movement, care a participat la mitingul supremației albilor din Charlottesville.

Cu toate acestea, Kapustin se enervează când este numit neonazist. Îi place să-i tachineze pe jurnaliștii occidentali, văzând cât de stânjeniți se simt mulți dintre ei când îl intervievează, împărțiți între dezaprobarea ideologiei sale de extremă-dreapta și a trecutului său de huligan și simpatia lor pentru Ucraina, nedorind să pună țara într-o lumină proastă în ochii publicului liberal occidental.

„Veți încerca să rămâneți imparțiali?”, întreabă el. „Este o poziție foarte amuzantă pentru dvs. și colegii dvs. pentru că toți ați încercat din răsputeri să ne puneți într-o lumină proastă de ani de zile. Neonaziști, rasiști, suprematiști albi, tipi teribili, bla, bla, bla, bla. Și apoi sosește cea mai neagră oră din istoria modernă a Ucrainei. Și, dintr-o dată, eternii băieți răi se dovedesc a fi curajoși, determinați, încăpățânați și eroi. Și vă întrebați acum: ”La naiba, cum să scriu despre ei?””.

Kapustin își savurează din plin notorietatea. „De-a lungul vieții mele, mi-am dorit întotdeauna să fiu tipul rău în stil hollywoodian. Darth Vader este inspirația mea supremă. La vârsta de șapte ani, m-am uitat la Star Wars și mi-am zis: ”Wow, tipul ăsta e atât de tare””, spune el.

Deci, dacă nu este un neonazist, atunci ce este?

„Categoric conservator, categoric tradiționalist, categoric de dreapta”, spune el.

„Îmi este mai ușor să spun ce detest, să mă opun lumii moderne decât să spun care sunt opiniile mele politice”, adaugă el. „Mă consider o parte din mișcarea de dreapta. Dar când spunem mișcare de dreapta, ce înseamnă asta? Ar însemna că eu fac agitație pentru a bate imigranții sau lucruri de genul acesta? Nu, sunt o persoană matură. Și dacă în tinerețe m-am bătut cu imigranții pe stradă, acea perioadă a trecut demult. Ne gândeam că imigrantul este dușmanul. Nu acesta este problema. Problema este guvernul lui Putin”, adaugă el.

Mai presus de toate, spune el, este un naționalist rus, de aceea luptă pentru Ucraina, pentru că naționaliștii ruși ar trebui să fie împotriva lui Putin. „A fi patriot, a fi naționalist, înseamnă, evident, să îți dorești ce e mai bun pentru propriul tău popor, pentru proprii copii, pentru țara ta. Dar știu exact că Putin este cel mai rău lucru care i s-ar putut întâmpla Rusiei. Așa că de aceea băieții, foștii mei camarazi, care luptă pentru el și se consideră naționaliști, sunt cei mai mari dușmani ai mei. Ei mă consideră un trădător. Eu îi consider trădători”, explică el.

Pentru Kapustin, regimul lui Putin nu este suficient de naționalist. El se plânge: „Poți avea o Asociație Națională de Fotbal Franceză în Rusia… Dar nu poți avea niciodată una cu adevărat rusă. Ori de câte ori spui: ”Vreau să înființez un club național rusesc pentru ceva”, ți se spune: ”Bunicul tău a luptat împotriva naziștilor și acum tu ești un neonazist!””.

În timpul unei călătorii în Africa de Sud, Kapustin susține că a constatat că majoritatea oamenilor credeau că viața era mai bună sub Apartheid, deși recunoaște că nu a vorbit cu sud-africanii de culoare.

„Călătoria în Africa de Sud a fost foarte importantă pentru mine, pentru că mi-am dat seama ce era înainte și ce este acum, această decădere, este evident că este foarte dureros să vezi asta.” El recunoaște: „Nu am vorbit cu negrii. Așa că sunt deschis. Spuneam doar cum a fost”.

Kapustin a înființat RVC cu doar cinci membri. Aidoma comandanților celorlalte două miliții rusești cu sediul în Ucraina, Legiunea Libertății Rusiei și Batalionul Siberian, el nu vrea să spună câți luptători are acum, deși luna trecută Rusia a declarat că peste 2.000 de luptători au fost implicați în raidurile din Kursk și Belgorod.

„Suntem o parte oficială a armatei ucrainene, dar avem ambiții politice serioase și o agendă politică: să mărșăluim spre Moscova și să desființăm regimul Putin. Acest lucru este, evident, în interesul Ucrainei”, spune Kapustin. El nu explică ce sistem de guvernare și-ar dori să vadă în Rusia.

„Acum suntem cu siguranță o forță considerabilă, care posedă propriile arme și vehicule, care posedă propriile mortiere. RVC nu mai este o bandă. Este un regiment. Avem baze. Avem sistemul nostru de recrutare”, spune Kapustin.

Nucleul inițial al RVC era format din ruși care locuiau deja în Ucraina înainte ca Putin să lanseze invazia la scară largă în februarie 2022. Kapustin spune că majoritatea recruților sunt acum ruși care călătoresc prin Georgia pentru a se înrola. „Nu sunt dezertori din armata rusă în general”, spune el.

El spune că cele trei miliții au poziții politice diferite. „Și din acest motiv avem abordări diferite în ceea ce privește recrutarea, modul în care ne conducem unitățile. În corpul meu avem cursuri de ideologie, nu doar de meserie militară, nu doar de educație fizică, pentru că, din punctul meu de vedere, ideologia este ceva care fortifică o unitate”, spune el.

„Unul dintre colegii dumneavoastră a încercat să mă încolțească recent și m-a întrebat dacă am accepta un negru, un homosexual sau un transsexual care vrea să se alăture corpului. Iar eu am spus: ”Nu, pentru că nu s-ar simți confortabil în preajma noastră, iar noi nu ne-am simți confortabil în preajma lui”.”

Distribuie știrea