În filmul „2001: O odisee spațială”, supercomputerul înzestrat cu simțire și conștiință HAL 9000 discută cu piloții unei nave spațiale, plecați într-o misiune pe Jupiter, executând ordinele lor și atenționându-i în privința erorilor de la bord.
Nava spațială / FOTO: NASA
Acum, inginerii NASA spun că dezvoltă propria interfață bazată pe modelul ChatGPT, care le-ar permite astronauților și supraveghetorilor aeronavei și misiunii lor să converseze cu roboți dotați cu inteligență artificială, scrie The Guardian.
Un recipient timpuriu al acestei IA poate fi inclus în Lunar Gateway, o stație spațială parte a programului Artemis, potrivit inginerului care dezvoltă tehnologia. „Obiectivul nostru este să putem conversa cu vehicule spațiale, care ne-ar putea atenționa cu privire la alerte, descoperiri interesante în sistemul solar și legate de spațiul dincolo de el”, a spus Dr Larissa Suzuki, o cercetătoare care colaborează actualmente cu NASA. „Asta deja nu mai ține de domeniul science fiction.”
Ținând o prelegere recent trecută în cadrul unei întâlniri despre viitorul comunicării spațiale, desfășurate la Institutul Ingineriei Electrice și Electronice (IEEE) din Londra, Suzuki a schițat o rețea de comunicare interplanetară care a încorporat IA pentru a detecta și eventual repara diverse defecțiuni și ineficiențe, imediat ce apar. „Ulterior, sunt alertați operatorii misiunii în privința probabilității ca dispozitivele de transmisie ale vehiculului spațial X să fie pierdute sau să se strice”, a spus ea. „Noi nu putem trimite un inginer în spațiu de fiecare dată când un vehicul spațial este offline sau software-ul său nu funcționează din varii motive.”
De asemenea, acest sistem are și o interfață lingvistică naturală, care le va permite astronauților și operatorilor să vorbească cu ea, fără a fi nevoiți să răsfoiască manuale tehnice voluminoase pentru a găsi informațiile relevante. Ea contemplă un viitor când astronauții vor putea primi sugestii pentru efectuarea experimentelor spațiale sau a manevrelor complexe.
De asemenea, Suzuki cercetează modalitățile de încorporare a învățării automate în spațiu, unde nu este posibil să prelucrezi o cantitate vastă de date pe supercomputere. Ea descrie cum o abordare cunoscută drept învățarea federală poate permite roverelor care caută apă sau minerale specifice pe planete distante să împărtășească informațiile acumulate, fapt care ar facilita continuarea procesului lor de căutare fără trimiterea unor cantități colosale de date pe Pământ.
„Nava spațială trimite notificări bazate pe ce au detectat alte nave spațiale, a spus ea. Învățarea distributivă este o tehnică în sine, care are drept scop studiul într-o manieră colaboratoare, care nu necesită trimiterea informațiilor pe Pământ.”
Suzuki este și director tehnic la Google, pe lângă funcția ocupată la NASA. De asemenea, figurează în galeria Engineers, care s-a deschis recent la Muzeul de Știință din Londra. Galeria se concentrează pe tehnologii precum sateliți spațiali, roboți chirurgicali și modă virtuală, propunându-și să stimuleze chestionarea prejudecăților legate de ce fac și cine sunt inginerii.
Suzuki spune că lucrul pentru NASA este împlinirea unui vis din copilărie.
CUVINTE CHEIE
Articole pe aceeaşi temă
