Orfelinatul groazei de la Păstrăveni, unde au murit 394 de copii cu dizabilități / FOTO: IICCMER
Căminul-spital de la Păstrăveni, județul Neamț, este cunoscut pentru ororile petrecute acolo. Voluntarii au povestit cum copiii zăceau „în propria urină și în excremente”, neprimind vreodată îngrijiri medicale. Erau legați de paturi, înfometați și înghețați de frig, sălbăticiți. Un scurt raport despre Căminul spital pentru minori nerecuperabili Păstrăveni, al IICCMER, găsiți mai jos.
Cele două victime exhumate sunt o fată de 17 ani și un băiat de 11 ani. Fragmentele osoase vor fi examinate de medicii legiști de la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” din Capitală, în cadrul anchetei derulate de Parchetul General, în baza denunțului depus de IICCMER.
IICCMER a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în 2017, pentru săvârșirea infracțiunii de tratamente inumane și degradante aplicate copiilor cu dizabilități severe internați la Căminul spital pentru minori nerecuperabili Păstrăveni, în perioada 1 octombrie 1966 – 30 aprilie 1990. În această perioadă, la Păstrăveni au murit 394 de copii.
„Agenți ai statului român au organizat, implementta și controlat un regim caracterizat prin alimentație necorespunzătoare, nerespectarea condițiilor minimale igienico-sanitare, lipsa condițiilor elementare de trai (frig, umezeală, mucegai), izolarea de lumea înconjuurătoare și uneori chiar de familie”, a arătat IICCMER, în plângere.
Primele victime exhumate, o fată de 17 ani și un băiat de 11 ani
Fata a fost exhumată din cimitirul de la Păstrăveni, județul Neamț. Ea avea 17 ani la momentul decesului, dintre care 14 petrecuți în căminul-spital comunist. Era diagnosticată cu retard mintal global irecuperabil, iar cauza oficială a decesului fiind encefalopatia cronică.
Băiatul de 11 ani a fost exhumat din cimitirul Costișa. Băiatul fusese diagnosticat la cinci ani cu encefalopatia cronică, iar la șapte ani a fost internat în căminul-spital, le-a povestit tatăl băiatului istoricilor IICCMER.
Postarea istoricului Daniel Șandru, președintele IICCMER, despre exhumări:
„Copiii zac în propria urină și în excremente. Când sunt bolnavi, nu li se face nimic”
Din cei 394 de copii care au murit cât a funcționat căminul-spital, 235 aveau sub trei ani, 73 aveau între șase și zece ani, 77 aveau între 11 și 18 ani, iar nouă – peste 18 ani.
„Copiii zac în propria urină și în excremente. Nu sunt niciodată îngrijiți medical în niciun fel, când sunt bolnavi, nu li se face nimic. Dacă ești doctor și îți iei în serios îndatoririle medicale, nu lași să se ajungă la o astfel de stare de gravitate în cămin. Ar fi timpul să se pună odată capăt la această neglijență și la această mlaștină”. Copiii zac pe saltelele lor vechi, extrem de murdare, în așternuturi mizerabile, într-o baltă de urină și excremente, mai mulți într-un pat”, era mărturia preotului Markus Wiedman pentru Radio Europa Liberă, din 21 ianuarie 1991.
În 2017, IICCMER a depus o plângere penală pentru tratamentele neomenoase aplicate copiilor internați în căminele-spital din Cighid, Păstrăveni și Sighetu Marmației. Estimarea experților este că cel puțin 771 de copii au murit în aceste cămine comuniste, ca urmare a modului în care au fost îngrijiți. Istoricii au dus la Parchet 1442 de documente, fiind vizate peste 100 de persoane, de la directori până la femei de serviciu care au lucrat în centrele de plasament.
După interzicerea avortului, în baza Decretului 770/1966, mii de copii au ajuns orfani sau au fost abandonați. Aceștia erau împărțiți de regimul comunist în „recuperabili”, „parțial-recuperabili” și „nerecuperabili”. Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuție, „rebuturile” fiind ascunse și, la limită, evacuate, au explicat experții IICCMER, în 2017, atunci când au depus plângerea penală. Au fost numeroase cazuri în care copii cu ușoare deficiențe sau care erau perfect sănătoși erau internați în căminele-spital.
CUVINTE CHEIE
Articole pe aceeaşi temă
